Poezii

Mă definesc ca animal am piele, păr și membre unghii și colți și de cele mai multe ori sunt condusă de instinct pur și reflexe condiționate mă definesc ca fenotip produsul special al câtorva

Mă definesc ca animal am piele, păr și membre unghii și colți și de cele mai multe ori sunt condusă de instinct pur și reflexe condiționate mă definesc ca fenotip produsul special al câtorva

Căldura acelei nopți ce se freca de ziduri ca o pisică scotocind tomberoanele pline de rămășițele viselor noastre deasupra indiferentă și oarbă la orice insinuare stagna luna orașul mirosea

//toate întrebările mele la care lumea nu a găsit încă răspuns// din copaci au crescut degete zgârie pleoapele cerului orb oare câte stoluri de păsări rătăcite scutură o furtună în

viața e un experiment ratat atmosfera a devenit insuportabilă respir 30% oxigen, 70 % azot și foarte puține gaze rare aș fi cobaiul ideal dacă nu aș visa uneori noaptea că zbor lumea-i un

Orașul acesta mă soarbe încet ca pe un Martini sec fără gheață viața mi-a devenit din ce în ce mai îngustă mă strânge la umeri și la poale ochii mi s-au umplut de aburii serii orice sfat e

În fiecare zi cu soț scriam o scrisoare pe care recitind-o în ziua următoare nu mai aveam curajul să o postez mereu schimbam câte-o virgulă, o literă sau chiar un cuvânt întreg uneori; un sufix

răul nu mai e demult ceva banal e o chestiune de stil și rafinament zi de zi foști infractori, pedofili și vipuri prăfuite ne țin discursuri emoționante online despre frumusețea răului despre

doamna cea blândă mi-a spus să-i arăt cu degetul pe ursuleț unde m-a atins moșul cel rău mi-a vorbit frumos cu iubita și scumpa deși cred că și astea pot fi cuvinte urâte uneori ursulețul

scot pietre ascuțite din groapa săpată cu unghii înroșite unghiile mele coji de ouă de Paște le arunc în sus rând pe rând strigând mă iubește zvâr! nu mă iubește zvâr! mă iubește

credeam că marile iubiri sunt sortite să sfârșească mereu într-o tragedie cauzată de factori externi : părinți absurzi, prieteni invidioși sau pur și simplu străini inconștienți și ne gândeam

De cât timp e nevoie să te îndrăgostești la modul absolut de o persoană pe care o vezi pentru prima oară genul ăla de senzație care îți paralizează temporar sistemul muscular îți stimulează

Țara mea e rana deschisă pe care o spăl și o machiez în fiecare zi ca să fie suportabilă și să arate decent este un țărâm indecis populat de oameni străini care vorbesc aceeași limbă, plină de

s-a mutat într-un oraș unde locuitorii au crescut neobișnuit de înalți și au devenit poligloți vorbesc limbi diferite în fiecare ceas al zilei dimineața se trezesc dându-și binețe în italiană cu

Hai să discutăm despre noi, iubi, hai să vorbim despre sex dacă vrei despre figuri, eschivări și poziții incerte despre întorsul cu fața la perete despre boxerii tăi cu mirosul altei femei

trasez cu compasul un cerc perfect mă așez în centru și privesc împrejur cu aceeași uimire cu care un papagal se privește în oglinda rotundă din colivie cu același sentiment de

Uneori, duminica mă simt ca o umbrelă părăsită la intrarea în deșert prin fața ochilor se perindă tot mai rapid afișele filmelor nevăzute caruselul tuturor viselor lăsate pe altă dată în

Începe ziua de luni altfel ia o gură de zori pură lasă-te de cafea și de aceleași povești fumate de mâine m-apuc de... orice renunță la planul de petrecere a eternității în anonimat fă un

iubește femeia din tine acea ființă veșnic nemulțumită de cum arată fără machiaj de anii în plus și visele tot mai puține care plânge după iubitul plecat la fel de mult ca după o unghie

ziua de marți are trei ceasuri rele ceasul în care te întorci înapoi retrăind compulsiv ultima relație ca pe un film prost ce-a ratat Oscarul iar ceasul pe care-l întorci febril

îmi crește ceva între degete din ce în ce îmi pierd simțul tactil nu mai știu cum se simte o pisică când o mângâi nu știu ce strâng la piept un as de inimă roșie sau un turn întors de

prima zi de școală inițierea în teatru absurd ca lecție obligatorie de viață scaunele stau nemișcate așteptând să fie ocupate rând pe rând la o distanță regulamentară ultima bancă de la geam

mama s-a stins în azil bolnavă de Alzheimer mâna mi-a tremurat completând declarația pe propria răspundere i-am dus hainele bune și o iconiță la lumina lumânării i-am povestit ce mai era

prietenii vin și pleacă tu stai acasă îți pui centurile de siguranță peste o existență precară destinul ne joacă pe o tablă de șah cu 64 de câmpuri negre imunizarea de turmă nu