Ioana Nosta

degetele șopteau sincopat descântece fraise- ghiocuri înnodate-n păr cu buzele conturai iscoditor tatuaje preacăprui- poteci mocnite pe obraz „de ce te-ascunzi?” 04/11/2007

de azi începe mâine ea inventa stângaci clepsidre am visat cum marea zvâcnea în ochii lui ispită îngăduită nicicând buzelor ei îmi șopteam cu teamă vrăji nebănuind vreo vina

azi mă neîndrăgostesc de tine ziduri se ridică imagini ferecând mâine am să le-ngrop aici, sub cireșul înflorit în palmele parcă nicicând mai ale mele descopăr cuvinte rădăcini

Stângaci te joci în păru-mi. Zâmbet de ceață, te du, mă lasă. Mirat mi-atingi obrazul. Zâmbet de ceață, Te du, mă lasă. Stăruitor mâinile-mi cauți. Zâmbet de ceață, te du, mă

șoptit privirea-ți chem sfredelitor contur cuvintelor tango

timid masca se frânge-n a teilor neumbră cuvintele-mi sunt mute

încet ridic privirea-mi din globul de albastru-al cuvintelor cu măști

ușor mi-ascund obrajii de-atingerea neoarb-a cuvintelor cu gări

încet ochii-mi învălui în ceața preacăpruie-a cuvintelor de tei

ușor îmi scutur părul de umbra nealbastr-a cuvintelor de ieri

Refuza să-l privească și se juca absentă cu ciucurii fularului. - De ce te încăpățânezi sa mă ignori Maruca ? Amândoi știm acum. Ce rost își mai au toate copilăriile astea? Si spunând acestea o

Lasă-mă... cu frunzele să cad în palma-ți obosită lasă-mă... cu fulgii să dansez pe genele-ți de negru lasă-mă... cu ploaia să adorm pe buzele-ți amare mă lasă!

Cu pete negre noianul de liniște iarna colindă

Cu degete-nvălătucite în păru-mi desenezi chemări nemairostite ușor mi le șoptești eu uit că-mi sunt stăpână și că pe tine te urăsc și m-amăgesc din nou cu-n mâine fără dor.

De aș putea tăcerea aș închide-o între pereți de sticlă ce storc secunde de nisip din trupu-mi de clepsidră.

degetele-mi plecate-n cautarea chipului nemangaiat deseneaza rotocoale de ceata deasa ceata uitarii mereu de tine

tresar mereu la soaptele frunzelor plecate spre nicunde ascult chemarea lor mereuaceeasi dar azi azi strigatul taraganat cu miros de coji de nuci cazute la

Visez că palmele-ți străine-mi sunt și mă trezesc căutând atingerea lor. Dar perna-mi goală nu mai păstrează decât un contur de sărut visat de altcineva.

Fixez panoul care imi arata sfidator ca autobuzul intarzie 10 minute. Imi mut privirea asupra coltului stramb de munte din fata mea. Dar azi nu ma mai face sa zambesc.Nici macar soarele care

Foșnetul negru de frunze înghețate mușca din lună.

Cu genele-ți tăcute atingi obrazu-mi gol. Cu mâna-mi tremurândă șoptesc pe chipu-ți desene care dor.

Timid cu palma sărut obrazu-ți rece. Tresar căci buzele aspre muscară usor degetele-mi goale.

Visează luna șoapte curgând din norii de ceață albă.

Cu ochi-ți vii desenai flăcări negre pe fruntea-mi plecată. Cu buzele-mi verzi țeseam clipe albastre pe norii de fum ai privirii tale.