Lasă-mă
Lasă-mă... cu frunzele să cad în palma-ți obosită lasă-mă... cu fulgii să dansez pe genele-ți de negru lasă-mă... cu ploaia să adorm pe buzele-ți amare mă lasă!
Haiku de iarna
Cu pete negre noianul de liniște iarna colindă
Tacere de clepsidra
De aș putea tăcerea aș închide-o între pereți de sticlă ce storc secunde de nisip din trupu-mi de clepsidră.
Mangaiere de ceata
degetele-mi plecate-n cautarea chipului nemangaiat deseneaza rotocoale de ceata deasa ceata uitarii mereu de tine
Soapte de frunze
tresar mereu la soaptele frunzelor plecate spre nicunde ascult chemarea lor mereuaceeasi dar azi azi strigatul taraganat cu miros de coji de nuci cazute la
Contur de sarut
Visez că palmele-ți străine-mi sunt și mă trezesc căutând atingerea lor. Dar perna-mi goală nu mai păstrează decât un contur de sărut visat de altcineva.
Fosnet de luna
Foșnetul negru de frunze înghețate mușca din lună.
Picassina
Cu genele-ți tăcute atingi obrazu-mi gol. Cu mâna-mi tremurândă șoptesc pe chipu-ți desene care dor.
Sarutul
Timid cu palma sărut obrazu-ți rece. Tresar căci buzele aspre muscară usor degetele-mi goale.
Haiku de ploaie
Visează luna șoapte curgând din norii de ceață albă.
Desene
Cu ochi-ți vii desenai flăcări negre pe fruntea-mi plecată. Cu buzele-mi verzi țeseam clipe albastre pe norii de fum ai privirii tale.
Liniste
Bate-mi usor in geamul inchis al uitarii de mine de tine. Suna-mi incet clopotul spart al tacerii din mine din tine. Striga-mi soptit numele uitat al iubirii din mine de tine.
Haiku de iarnă
Urme tăcute de pași ducând cu ele primii fulgi de nea.
Linistea zapezii
Zăpada îmi ardea tălpile în încercarea-mi de-a te ajunge. Vântul îmi zdrobea genele în fuga-mi nebuna. Liniștea îmi ’roșea obrajii în dorința-mi de-a te atinge. Și te-am
De ce?
Umbra aripilor tale m-a trezit din somnul greu. Cu vocea răgușită te-am întrebat \"Unde mă duc?\" Cu chipu-ți de ninge mi-ai spus \"Niciunde.\" Cu lacrimi zgâriâdu-mi fața te-am
Ploua, ninge
Plouă afară și-n sufletul meu cu picături de foc ce-mi mistuie inima. Totul e scrum. Rămâne cenușa ce-o-mprăștie vântul. Ninge afară și-n sufletul meu cu fulgi de gheață ce-mi
