„“Dacă ar fi să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aș fi ajuns cu zdrențele tinereții mele sfâșiate, dându-ți ultima ei picătură”(I. Teodoreanu)”
Bate-mi usor
in geamul
inchis al uitarii
de mine
de tine.
Suna-mi incet
clopotul
spart al tacerii
din mine
din tine.
Striga-mi soptit
numele
uitat al iubirii
din mine
de tine.
Prima săptămână i se păru destul de ciudată. Mergeau la cursuri și așteptau profesorii care uitau să vină iar orarul când apărea, când dispărea. Din toată această lipsă de organizare reușise totuși
Visul meu exista dinainte de-a mă naște.
Visul meu ...
avea gust de portocale sub brad.
suna a frunze uscate.
mirosea a tei la apus.
avea atingere de nea.
Îmi smulg buzele, dar amărăciunea
Zăpada
îmi ardea tălpile
în încercarea-mi
de-a te ajunge.
Vântul
îmi zdrobea genele
în fuga-mi
nebuna.
Liniștea
îmi ’roșea obrajii
în dorința-mi
de-a te atinge.
Și te-am
Umbra aripilor tale
m-a trezit
din somnul greu.
Cu vocea răgușită
te-am întrebat
\"Unde mă duc?\"
Cu chipu-ți de ninge
mi-ai spus
\"Niciunde.\"
Cu lacrimi zgâriâdu-mi fața
te-am
Prima mea zi de studenție cu acte în regulă, își spuse în timp ce își aranja părul în oglinda din hol. Oare mai plouă afară ? Se îndreptă spre fereastra de la bucătărie și constată că stropii de
Plouă
afară și-n sufletul meu
cu picături de foc
ce-mi mistuie inima.
Totul e scrum.
Rămâne cenușa ce-o-mprăștie vântul.
Ninge
afară și-n sufletul meu
cu fulgi de gheață
ce-mi
-Îmi permiți să te conduc ? întrebă el .
-Bineînțeles , dar nu vreau să-ți încurc programul.
-Nu mă încurci deloc. Mașina mea este parcată în fața muzeului.
-Dacă se poate, aș prefera să merg pe
Tare mult mai plouă aici, se gândi în timp ce se străduia să-și stăpânescă umbrela gârbovită de picurii mari și reci. Nu se afla decât de o săptămână în orașul celor trei culori și în tot acest timp
IN