Scrisori deschise din imprudența(XII)

Subsemnatul, Turiță Constantin, zis și Titel a lu’ Lina după nevasta care-am avut prima-ntâi de la divorț, de profesie fără ocupație și nenorocit de când numita fosta Lina, fostă Turiță m-a lăsat, mă scuzați că vă jicnesc de pronunție, rupt în partea din dos, luîndu-mi casa prin diviziune la proces punând martori mincinoși ca a lu’ Vacea și Zbăroi care îi știe toată populația că a mărturisit la toate procesele din comună, pe tarif, doua votci mari la 30 de vorbe și trei când se întoarce foaia la o adică, da’ eu n-am vrut să-i plătesc că am zis: mai bine beu eu cinci votci decât să mănânce ei rahat cu polonicu’ din sărăcia mea deci am pierdut și șopronul.
Drept pentru care eu, ca subsemnat cum mă găsesc aici la post, spun adevărul- adevărat care l-am constatat fără măcar să vreau, intrând în crâșmă din grabă și pe geam ca să văd ce s-a întâmplat cu cărămida care ieșise pe unde am intrat.
Pe sus, era liber și fum de Mărășești dar pe jos era cam înghesuială din care cauză am călcat cu un bocanc în nasul lui Vacea și cu celălant în stomacul lui Zbăroi, ei fiind mai la îndemână c-așa se nimeri și nu cum declară ei că am vrut să-i omicid pe amândoi de care habar n-am ce- nseamnă că dacă știam îi omoram mai demult când mi-a dat cu leațul de fag pătrat de 2,5 m în cap, la coasă.
Ș-acuma a văzut și ei că Dumnezeu are leațul mai gros și nici nu doarme, fiind secerați la pământ, care cu care și de ce, n-am de unde ști că eu am ajuns pe la reluare când nea Gherosu le spunea cu frumosul că șoricioaica în votcă e ca vitamina la rânză, așa că, data viitoare, le-o pune deci totul foarte civilizat.
După ce m-am învățat cu bătaia, am văzut că e foarte cald și viceprimarul era la beregată cu domn primarul care nu voia să recunoscă, că a lui e mai lungă și și-a băgat-o mai adânc decât a vicelui care acuma îi părea cam rău.
Și eu m-am prins că-s în ședința de lucru, de pe stâlpul din față când am intrat, așa că m-am întors cu vederea la nea Gherosu care bătea cu satârul într-o masă ca să sperie gândacii de bucătărie care se adună la ocazii de acestea cum ar fi.
Toată crâșma era acum, plină de surcele de la scaune și mese care n-a rezistat de la curentul care spărsese toate geamurile de pereții care era mânjiți de sânge deci mai bine că n-a fost de plastic.
Foarte liniștit, nea Gherosu căuta toporul că nu știu ce zicea că vrea să facă cu el și ne-a poftit să părăsim crâșma ieșind afară, îmbrâncindu-ne foarte frumos.
Și deci toți ne-am grăbit foarte repede și am ieșit unu’ câte unu’ la grămadă pe unde se putea, deci totul foarte civilizat.
Deci ca să afirm că am văzut bătaie sau ceva scandal n-aș putea să mint minciuni din astea care nu-s adevărate, drept care, nu pot să-mi dau cu părerea cum a ajuns ăștia doi nemernici Vacea și Zbăroi la spital, plini de confuzii, grav și incerți ca vii sau morți decedați aproape, cum s-a esprimat domnu’ agent, decât așa ca un prepus: dacă ei consumă numa’ alcool și ceartă poate s-a zbătut de pereți pe jos și pe sus, până n-a mai putut pălindu-se la organe și cap, numa’ din dușmănie ca să ne facă martori de ocazie la aceaste realități care nici nu s-a întâmplat.
Atâta am avut de spus la problemă și mă semnez ca subsemnatul care sunt de la începutul foii.


N mare punct be mare punct
Și nu e adevărat că era oficialii de la primărie acolo, ei fiind la o conferință în altă parte când eu i-am văzut în crâșmă la nea Gherosu, deci retactez, cum s-a exprimat domnu’ agent că fac și deci eram numai eu cu Nea Gherosu, deci totul foarte civilizat.
Semnez tot eu, încă odată.