Mitologia de buzunar

Mitologia e o ramură stufoasă a științei care se ocupă de mituri.

- Mama, mitul vine de la Dumitru?
- Nu, vine din altă parte...
- Hmm, ciudat ... gogomănia ai zis că vine de la nenea Gogu, barbologia de la nenea Barbu...
- Dragule, etimologic vorbind...
- Nu, nu vorbim elimotologic în cel mai rău caz am putea vorbi românește că-n italiană faci prea multe dezarcorduri!
- Hmm! Deci: miturile, dragul meu sunt un fel de povești pentru oameni mari pe care le citesc copii...
- A! Ca aia cu principe azzurro pe care o citește Federica pentru că maestra se apucă de oftat și se uită pe geam până la pauză...
- Știi cum se numește pe românește principele asta azuriu?
- Albastru?
- Ba! Făt-Frumos.
- Făt- Frumos? Bleah! De la ce vine făt ăsta, mami? Sună cam schifoso.
- De la un făt, adică prunc, adică...
- Deci Făt frumos ăsta era mic de tot?
- Nu era mic, mânca o mulțime de jeratic, de fapt nu el, calul... Făt Frumos creștea într-un an cât alții în zece.
- Uau! Înseamnă că acum trebuie să fie tare bătrân. S-a făcut Babbo Făt Frumos, nu?
- Nuu, e mereu la fel de tânăr niciun babbo, termină că mă amețești, asta e o poveste, noi vorbeam despre mituri.
- Mda, oricum n-am priceput nimic, mai bine caut pe google.
- Lasă calculatorul îți explic eu tot, tu trebuie numai să taci, promiți?
- ...
- Promiți sau nu?
- ...
- Vorbește!
- Păi n-ai zis să tac?
- Deci, taci?
- ...
- Ok, fii foarte atent. Începem.

Când oamenii au început să mișune pe pământ era foarte- foarte multă liniște Și atunci s-au gândit deși nu știau că asta fac:
- Nu putem umbla așa de capul nostru încolo și-ncoace trebuie să avem și noi pe cineva să ne învețe bunele maniere, dansuri de societate, să hotărască când trebuie să cânte cocoșii, pe unde trebuie să zboare vrăbiile și norma minimă admisă de găinaț la elefanți.
Boon! Și toate astea fiind zise s-au privit cu atenție între ochi.
- Care ești, bă, ăla de le știi pe toate? Fă-te un pas în față să te mirosim!
Și unul din ei, care era răcit la rinichi și mirosea ca un bizon intrat în putrefacție ieși în față împins de vecini. Au început toți să-l adulmece curioși după care l-au întrebat:
- Știi tu, bă, ce îngroapă mâța?
Asta a zis repede că da și gata l-au ales mare șef.

- Și le-a spus și lor?
- Nu le-a spus nimic. Altfel ar fi ajuns de unde au plecat și ar fi trebuit să organizeze iar alegeri. Ai zis că taci!
- Tac.

Boon! L-au ales deci. L-au așezat pe un loc mai înalt să devieze traseul mirosului și se duceau la el numai dacă era mare nevoie și cum timpurile erau nevoiașe asta se întâmpla la fiecare cinci minute.

Bă, știi tu că apa curge din cer? Bă, știi tu că dacă nu vânam nu mâncăm? Bă, știi tu că noaptea e întuneric? Și, mă rog, tot felul de întrebări gen „ Vrei să fii miliardar” la care, mirositorul răspundea calm că știe.
Oamenii plecau mândri nevoie mare că se pricopsiseră cu un șef atât de deștept.
Toate astea până într-o zi când un fulger căzu din înaltul cerului exact pe dâmbul unde stătea mirositorul, trăsnindu-l în moalele capului..
Spaima a fost mare, învățămintele pe măsură.
Întâi, oamenii au vrut să-l sprijine de-un par, țeapăn, așa cum era și să-l păstreze pentru ca și copii-copiilor lor să vadă cum arată un înțelept dar mirositorul devenea din ce în ce mai mirositor așa că au inventat pe loc tehnica îmbălsămării.

- Vorbești de egipteni?
- Vorbesc în general...
- Adică toți au avut câte un mirositor?
- Mirositorul mă ajută, dragule, să ajung la zei...
- Cum?
- Păi dacă nu mă lași să termin! Cum?! Văzând ei așa că ăla fu trăsnit, de exemplu, că ăla era doar un exemplu da’ dacă n-ai răbdare, s- au întrebat: băăă, cine-l pocni pe ăsta în cap cu sulița de foc, arată-te să te vedem! Și cum nimeni nu se arată oamenii s-au gândit: băăă ăsta e mare-mare de tot și rău, hai să ne trîntim la pământ pînă nu se enervează și pe noi. Așa au inventat și rugăciunea și zeii, două dintr-o lovitură.
- Nu înțeleg! Oamenii au inventat zeii sau zeii pe oameni?
- Păi...
- Eu zic așa! Zeii i-au inventat pe oameni că altfel n-are nicio logică și oamenii doar au botezat zeii.
- Ia te uită! Învață oul pe găină?
- Păi dacă nu-ți sistemezi ideile?
- Ha! Pe românește se zice sistematizezi...
- Mă rog! Eu zic că zeii au făcut cerul, pământul, soarele, mă rog, cose del genere, știi tu. Și după aia au făcut și niște oameni.
- De ce?
- Păi, să facă treabă în locul lor, asta-i clar! N-am timp să-ți mai povestesc acum, încep desenele da’ mai vorbim. Te iubesc, mami! Mi-a plăcut mirositorul, mai știi mituri de-astea?


Mai știu cum să nu...
(va urma)