alunecând în galben

in tot acest timp
el
intreaba
ce este o culoare?

căderile misterioase
spre care mă îndrept tăcută

ce stii despre galben?

atunci cand vin acasa si ma intampini tacuta

... la mijloc poate fi arta și verbul a se mira (cum înlesnirea încredințării pământului prin iubire), dar ce știu eu despre galben ... când aerul înghesuie serile spre toamnă în poziții nefirești ce ne lasă? ... aici nu-i decât așteptare și porțile iluziei răstignite sub tăcere ... așez în pătrățele mici ilustrații (cu Goya) neacoperite și nu pricep cum nimeni nu bănuiește nimic ... memoria se poate îndulci, uneori, cu scurgerea lentă în altă culoare așteptând un tren galben ... e și dor e și pășire pe muchia îngustă a sinelui, dar amintirea locului aceluia sălășluiește în noi ... la bună veghere, Nia :)

câteodată galben nu este culoare
doar un punct de sosire/plecare
o părere verde
un rest portocaliu

Cu poezia asta am mai aflat despre galben câte ceva. Da, galben este la mijloc. Un mijloc aflat în poezia ta într-un echilibru instabil. Galbenul este însă și culoarea cu care pictăm convențional Soarele. Și uneori florile, merele, lămâia. Și cam atât. Dacă galbenul îți pare însă de neînțeles să ști că mult mai greu e cu extremele; cu roșu și cu albastrul-violet. Din care și nuanțe sunt mai multe.

Victor, despre galben nu stiu mai nimic clar. e mai mult decat o culoare, e o suita de metamorfoze, e culoarea sufletului meu. iti multumesc

Florin, frumos, tare frumos mi-ai deslusit realul asta galben, prizonierul acestui timp... iti multumesc mult. onorata, eu

Thais, asa este, ne pierdem in culori, ele iau in stapanire lumea:) iti multumesc

Bogdan, da, e mai greu cu extremele, cum spui tu, si totusi, totusi... mi-e mai usor cu ele:) galbenul ma domina, e un semn al vizibilului, o stare de gol si de mutenie (pentru mine, zic), e o prezenta atotstapanitoare in mine.

va multumesc

am si eu o intrebare: esti pesimista?
intreb, pt ca aceasta culoare e una a deznadejdii.