liniște

Aici nu mai ești atît de sentimental-patetică (precum în prima strofă) și îmi face plăcere să mă iau după capul tău:

\"orele cresc halucinant
și se rostogolesc dinspre mâine spre ieri
ca într-o lume pe dos...

nu pot să te mai strig
simt că liniștea mi-a săpat în suflet
zâmbetul tău obosit\"

Emoționantă rostogolire!

Nicolae, ma bucur ca ai gasit si versuri care iti plac:) in textele mele incerc sa exprim niste stari, niste senzatii, dar de multe ori cuvintele... fac ce vor ele :)

multumesc de citire,
alex

deci:

tacere, singuratate si tristete reprezinta un threesome in poezie care trebui evitat. e atat de previzibil si teribil incat nu te ridici nici peste un copil de clasa a patra.

e ca si cum spui: vant toamna frunze. sau vara mare nori.
sau dragoste cearsafuri cafea.
sau na, degete pereti ganduri, bulevarde nonstopuri chips-uri.

ore, maine si ieri la fel. tot un threesome este.
si ce e cel mai nasol la threesome-uri care uneori pot fi si twosome-uri ( cauza-efect doar ) este ca daca mizezi numai pe ele dai senzatia de scriere imatura. adica tu in afara de faptul ca le folosesti, nu le adaugi nimic, le lasi asa.

ai dreptate in ceea ce spui, dar textul asta nu a intentionat sa fie o poezie, ci mai degraba o scrisoare \"cu linii frante...\", un mesaj usor \"imatur\" pentru o persoana mult prea \"matura\"; de aceea a si fost postat la rubrica \"personale\"...
multumesc pentru citire, sper ca la un moment dat sa gasesti pe pagina mea un semn de maturizare :)