niciodată la fel
din orașul tău nu mai sosesc plicuri cu parfum albastru doar tăceri schimonosite se rostogolesc egal între noi deasupra ta mâini grăbite desenează curcubeie în dreptul meu e mereu prea
ABAlexandra Baldovinrugă de toamnă
Doamne, toamna asta mi-ai semănat câmpurile cu moarte pe cerul meu ai ascuns soarele după un buchet de crizanteme poate nici iarba nu mai e iarbă poate nici păsările nu mai cântă la
ABAlexandra Baldovinfinal de poveste
e atâta iubire aici că mi-ar ajunge să pictez cu ea toate poveștile celor o mie și una de nopți dar în lumea ta orice poveste începe cu n-a fost să fie
ABAlexandra Baldovinplecare
nu mai fi trist, ți-am promis că nu plec de tot… numai până la răspântie să împart trecătorilor grăbiți visurile care mi-au rămas… și câteva creioane colorate copiilor care aleargă râzând
ABAlexandra Baldovinuneori
uneori îți lipești tâmpla de inima mea și taci copilul de ieri aleargă încă printre fluturi albaștri și râde și râde pe obrajii lui înfloresc maci pe obrazul tău ploaia șterge o lacrimă
ABAlexandra Baldovinsfârșit de septembrie
stelele nu s-au mai aprins pentru noi în noaptea asta păsările albastre cântă fals ploaia a uitat să șteargă îmbrățișările vechi buzele tale desenează săruturi străine vântul aleargă
ABAlexandra Baldovinliniște
tăcerea pe care ai semănat-o aici, la hotarul dintre singurătatea mea și tristețile tale îmi consumă încet iluzie după iluzie orele cresc halucinant și se rostogolesc dinspre mâine spre
ABAlexandra Baldovincântec de drum
am obosit să te caut… pașii tăi m-au purtat până acum dar atâtea drumuri se nasc unul pe altul și se adună în jurul meu aproape, din ce în ce mai aproape labirintul ăsta e ca o haină prea
ABAlexandra Baldovin