plecare

nu mai fi trist, ți-am promis că nu plec de tot… numai până la răspântie să împart trecătorilor grăbiți visurile care mi-au rămas… și câteva creioane colorate copiilor care aleargă râzând spre școală gata, mai am doar sufletul, pe care-l rup în două - o jumătate o îngrop la rădăcina cireșului din fața casei, cealaltă o presar la fereastră... se va transforma în pasăre și-ți va cânta în fiecare dimineață...