Poezie
albastru
1 min lectură·
Mediu
Iar ai plecat în grabă - ca un hoț!
în urma ta, doar frigul mai crește din mine
scurgându-se încet în clepsidre.
Am vrut să te strig,
dar glasul s-a făcut stalactită...
Þi-ai uitat sufletul pe marginea patului –
o să-l trag peste mine ca pe-un cearșaf
mare, albastru…
Nu te grăbi – o să-mi fie bine …
e cald până data viitoare.
073463
0
As schimba unele alegeri cromatice pentru ca din punctul meu de vedere sunt destul de amestecate.