slavu diana

încropesc un vis de iarnă prin fereastra imobilă și îmi plâng uscat de milă tot gândind la toamna asta toamna de ieri deja prea uitată plâns de copil cu sughiț o lacrimă-n barbă în

drog fumul țigării închipuite plus pianul lui cortazar mortal ar părea dar complet inutil hei, da ciucuri decolorați atârnați de poalele timpului amintiri ce nasc întrebări și gust de prune pe

( acest text e o traducere a vieții mele) scobesc timpul scrijelindu-mi alba secundă de început nemiloasă ca pe altă buruiană străină și ea "la timp a venit ocolit sincopat mărginit

uneori mă gândesc cu fruntea ridată că oricât m-ai privi oricât m-ai atinge tu nu mă vezi tu nu mă ști toată îmi cunoști doar o felie de umbră doar sângele-mi ce umblă nestingherit prin

"nu-mi mai iubesc palmele m-au mințit risipită m-au lăsat și-n pustie mi-au păstrat genele lumina, visele buzele strânse, păcatele ca vrăbiile mi-am învățat pe de rost tălpile intuesc

noapte după noapte baltă de nopți lângă stâlpul din poartă nici-o supărare în cioc de vrabie sau la vreo surată plutesc fire de praf în raza de lumină iar vântul îmi poartă dulci arome din

Îngerii au ars viu ferindu-și ochii de cenușa fiebinte răvășitele-mi gânduri minunatele scrisori de dragoste ție sortite Când armăsari petrecuți prin urechile acului s-au pierdut în neantul

P.S. ca o părere cu tălpile goale treci prin visul meu cu zămbetul tău amar tatuat de copil sărac privind cu pofte dulci vitrina cu dulcețuri într-un bâlci nimic nu se compară cu

lebede negre visez, visez dar mai cred: distanța dintre sânii unei femei frumoase e simpla definiție a MISTERULUI doar gâtul lebedei negre pe oglinda lacului mai poate naște

ca un mănunchi de stele făcli stinși ne rugăm împletiți în iarbă de ce-ai permis Doamne o astfel de moarte? pentru restul de noapte să-ți fim rogojini să-ți fim plante în ceaiul e-L

iluzia verii ce-o port e gluma seacă englezească mă mir că pot glumi mă mir și port pe umeri o hlamidă caldă apă ce curge ca o amintire e ziua noastră în urmă un potop de frici mici

ai trecut pe aici amuzat curios cu un frison pe fruntea rebelă să vezi ce fel de iarbă a mai crescut peste noi sângerează călcâiul de-un colț atins cândva de tine... întorși pe dos, noi,

ca un vechi zvon luneci tot mai greu din mine cu zgomot de biet mărunțiș uitat în buzunar ieftin m-am vândut, iar... retina mă ustură, rânjetul tău s-a înfipt în tâmple și s-a prelins îl

floare și spin... regret deja că împărțim aerul lichefiat, prea cald din odăiță de parcă n-ar fi fost destul, tăcerea înghite lacomă ultima bulă de oxigen ce obscen... te privesc plat,

m-ai privit verde aprins atunci când alb versul te-a atins la pipăit dragostea ta e aburită, ca agurida e acră. e spartă crăpată ca pita-n cuptor incest pare dorul lovit la genunchi și nu