amalgam

îmi adun degetele strivite * parcă scăpate dintr-un cioc de acvilă rătăcită pe un butoi cu magmă nimicul se transformă-n tot * așa cum stau rezemată de umbra-mi șuie mă imaginez rocă dură prețioasă, ieri cărbune tresar simt nebune dorinți ca un covor porunci nerostuite mă împresoară cuminți nu-mi place jocul și îmi acopăr gura cu ce a fost odată mâna parfumul tău s-a plâns pe zid întorc capul cu rost privirea-mi se chircește într-un colț își ține tipătul cu dinții geme nu piere apoi se scurge prin crăpătura gândului îmi e totuna clipele le-am rostuit cu spasme de netrăită * iarăși îmi adun degetele strivite * prea mult rotund îmi spun ochiul se închide prea sunt cuminte, prea sunt cuminte...