liant
Doar umbra încrederii își leagănă lasciv șoldurile în curgeri aldine săracă de tine / calc timpul cu pași mărunți să ajung prea târziu... În fiecare zi într-o aparentă tăcere îmi plimb
ostatecul meu personal
am întrebat urma ta inteligentă cândva azi sugrumată ca o cravată prea verde de gândul prea bun sfatul bietului stilist ce-i timpul pierdut n-are nici o șansă de mult m-a durut mi-am lăsat
frison
drog fumul țigării închipuite plus pianul lui cortazar mortal ar părea dar complet inutil hei, da ciucuri decolorați atârnați de poalele timpului amintiri ce nasc întrebări și gust de prune pe
veni, vidi....
...a venit ziua prea devreme sau târzie (nu știu) să-mi așez cuminți călcâiele unul întors spre trecut, altul spre mâine... singură pe-o singură coardă în echilibru precar cu brațele
amalgam
îmi adun degetele strivite * parcă scăpate dintr-un cioc de acvilă rătăcită pe un butoi cu magmă nimicul se transformă-n tot * așa cum stau rezemată de umbra-mi șuie mă imaginez rocă dură
apel 112
mi-am tăiat singurătatea felii n-o pot înghiți toată prioritatea mea e să-mi rămână timp să-mi rememorez cel puțin viața toată plus o zi * ziua de mâine o voi trăi departe de tine voi
minciuna ca tatuaj
uneori mă gândesc cu fruntea ridată că oricât m-ai privi oricât m-ai atinge tu nu mă vezi tu nu mă ști toată îmi cunoști doar o felie de umbră doar sângele-mi ce umblă nestingherit prin
nevoi aparente
"nu-mi mai iubesc palmele m-au mințit risipită m-au lăsat și-n pustie mi-au păstrat genele lumina, visele buzele strânse, păcatele ca vrăbiile mi-am învățat pe de rost tălpile intuesc
"numără Roberta"
top siteuri de simțire: azi februarie cinci, doar iubită risipit și nimic mai mult nu pot părăsi colivia printre gratii biată nesăbuită ce-și ține sufletul într-o batistă cadrilată cum își
testament
P.S. ca o părere cu tălpile goale treci prin visul meu cu zămbetul tău amar tatuat de copil sărac privind cu pofte dulci vitrina cu dulcețuri într-un bâlci nimic nu se compară cu
rugă
ca un mănunchi de stele făcli stinși ne rugăm împletiți în iarbă de ce-ai permis Doamne o astfel de moarte? pentru restul de noapte să-ți fim rogojini să-ți fim plante în ceaiul e-L
green zone
ai trecut pe aici amuzat curios cu un frison pe fruntea rebelă să vezi ce fel de iarbă a mai crescut peste noi sângerează călcâiul de-un colț atins cândva de tine... întorși pe dos, noi,
vreascuri, fum
ca un vechi zvon luneci tot mai greu din mine cu zgomot de biet mărunțiș uitat în buzunar ieftin m-am vândut, iar... retina mă ustură, rânjetul tău s-a înfipt în tâmple și s-a prelins îl
trandafir de octombrie
floare și spin... regret deja că împărțim aerul lichefiat, prea cald din odăiță de parcă n-ar fi fost destul, tăcerea înghite lacomă ultima bulă de oxigen ce obscen... te privesc plat,
apetit pentru alb
zaci ca un dispărut din nou taci prea des taci și fiecare cuvânt nespus îmi smulge câte o coastă dar sânge nu mai curge mi-au înghețat venele ca iarna conductele lacrimile ca
romanță desuetă
uitată ca necazul aproape prea târziu mi-ai bătut în geam udă, desfrunzită, dragă toamnă cu poale ruginii parfumată amar a tuberoză cu vânturi reci ca într-o buclă a timpului elegantă
file de octombrie și alte surâsuri...
mi-am pierdut gustul și mi-am pierdut durerile calc alb, umed, plat azi prin frunze de octombrie și aur uscat... temerile mi le pun căpătâi pază viselor te iau cu mine de vrei dăruindu-ți
suflet obosit ... caut căldura amintirilor
tăceri proaspete și dese îmi cern gândul obosit păpușar cu o singură moarte tragi sforile fricilor mele imaterial ca o durere la nașterea lumii... trebuie să mă dezleg de mine cât timp
metamorfoză
de nerăbdare îmi ronțăi sufletul pe margini ca timpul filele de carte gălbui, uscate îmi spun: sunt tot frumoasă cu marginile frunzei arsă îmi urcă muzica din rădăcini pocnetul fructelor
prețul destinului
discontinuitate doar ochi și pântec vezi în mine nu dinte buze albă aducere aminte copila cu boabe de strugure-n palme făcute căuș * cu sclipire cuminte pe verdele retinei privirea strivită
miniatură împărțită în două
zăceau risipite prea-multele cuvinte în parcul cu vrăbii moarte unele altele crud-înverzite curgeau ca apa de sus privite usturau și-mi sângerau retina atinse îmi sărutau
vrăbiile pământului, iar...
palidă, șuie indecisă vârsta mea prea-i devreme să mor azi colecționara de vise prea vie femeie târzie sunt să gust din altă iubire mă adun covrig răbdătoare ferind ochii de
seducția inteligenței
complice porțile rămân închise învins purtai urmele altor femei pe-o coastă încovoiat fruntea tânjea să atingă pământul să fie totuna totdeauna a lui crengi verzi își sorbeau
asfalt pătat cu primăvară
................................ mă opresc să-mi ningă tâmpla floare dragă de castan palma-mi strânge arsura frunții vina miilor de gânduri, o cunună adunată pe cărarea multor ani... zic din
