seducția inteligenței

complice porțile rămân închise învins purtai urmele altor femei pe-o coastă încovoiat fruntea tânjea să atingă pământul să fie totuna totdeauna a lui crengi verzi își sorbeau verdele deasupra noastră banca trei scânduri vechi prea strâmbe împărțite de umbre ca brazda ne autoînvinuim absurd și riscăm să ucidem biata gâză efemeră amintirea noastră soarele o să se plimbe pe cer și astăzi, cum s-a plimbat și ieri... \"Nu mă las alergată de nimeni\" șoptesc pentru mine în barbă... de soartă, de vreme număr pe degete șansa noastră