Jurnal
liant
ADN - ul afectivității și al inteligenței emoționale
1 min lectură·
Mediu
Doar umbra încrederii
își leagănă lasciv
șoldurile
în curgeri aldine
săracă de tine / calc timpul cu pași mărunți
să ajung prea târziu...
În fiecare zi într-o aparentă tăcere
îmi plimb golurile/ zornăie teama din ele
privirea mea s-a plâns pe zid / e mușchi verzui suflarea mea
doar poposesc ca o părere
reinventez cavernele mele / Știu și simt
că pomii știu de frică și de iubire
dacă-i amenințăm sincer cu tăierea, dacă-i iubim
și se grăbesc să înfloare și să dea rod, noi mistuim
Taina tainelor
E simpla nevoie de a ne simți importanți în ochii cuiva
Pe zid curge ca o liană nevoia de noi
Să nu ne rănim! țip fără consoane iar bulbii
speranței se zbat sub talpă-n noroi /dar învinge
muiată în lacrimi de sentință
doar noi
să nu ne rănim!
Așa cum nu putem răni vreodată sărutul din palmă pomii, florile….
023323
0
"imi plimb golurile"
"reinventez cavernele mele"
"Încă mai caut legi să mă poarte spre cavernele mele"
poate că intradevăr este o imperioasă nevoie de "liant" (pe care l-ai și invocat) care să omogenizeze toate breșele și să te aducă la echilibrul sperat.
Nota elegiacă, ce patronează firul tau liric ma fac să mă simt rivalizând cu tine căci credeam că eu sunt leader absolut la acest capitol.
Am așteptat cu aprindere acest nou text al tău și așteptarea mi-a fost pe deplin răsplătită.
Mândru să pot să spun, cu prietenie!
Valentin