Poezie
ofertă sorții, două anotimpuri la preț de trei
rătăcesc anotimpurile ca nălucile, trec anii ( gânduri )
1 min lectură·
Mediu
încropesc un vis de iarnă
prin fereastra imobilă
și îmi plâng uscat de milă
tot gândind la toamna asta
toamna de ieri deja prea uitată
plâns de copil cu sughiț
o lacrimă-n barbă
în echilibru precar
o simplă amintire
*
" aur topit lucind printre ploi
risipit în frunziș
înainte ca noi
să sfârșim începuturi,
pe banca prăfuită
și mult prea înclinată
ca o femeie beată,
caut un semn lăsat
odinioară când
priveam printre ramuri, norii
și nu-mi păsa de frunză
de ploaie sau cărare
mușcam cu dinți de lapte
iarba..."
oare?
nu-i tot aceeași toamnă
cu aur cald topit în palmă?
*
prin fereastra imobilă
anticipez zăpezi albastre
ce-ascund
alternând false tăceri
decimate mult prea frivole
visele noastre
nasc întrebări
am deschis cont sorții, bonus ofer clipele arse
043401
0
"inainte ca noi sa sfasiem inceputuri" sau
"alternand false taceri".
Recitesc versul:"imi plang uscat de mila" si de fiecare data imi suna impropriu
ceea ce ma face sa ma gandesc mai serios la versurile mele in care fac exces de lamentatii. Eu o sa le mai temperez ceea ce ti-as sugera si tie. La asta m-am referit cand m-am exprimat ca simteam ca ai patruns pe teritoriul meu si anume in taramul elegiei in rest notiunea de rivalitate nu-si gaseste sub nici o forma vreo semnificatie intre creatiile noastre.
Cu aceeasi prietenie!
Valentin