ofertă sorții, două anotimpuri la preț de trei
încropesc un vis de iarnă prin fereastra imobilă și îmi plâng uscat de milă tot gândind la toamna asta toamna de ieri deja prea uitată plâns de copil cu sughiț o lacrimă-n barbă în
ai avut și poarta, ai avut și cheia.
( acest text e o traducere a vieții mele) scobesc timpul scrijelindu-mi alba secundă de început nemiloasă ca pe altă buruiană străină și ea "la timp a venit ocolit sincopat mărginit
șansa
uscate ca iarba lacrimi zac sub tălpi am rămas din mine o nimica toată, mă pier ciob încercănat risipită pe toate peroanele mă plâng gările, pătate de ploi cheamă tânguie (asfalt pătat cu
justiție militară
vezi... nu am timp să jelesc astă viață cu lacrimi false de paiață de circ ... contrabandă cu iubire fac dintr-o joi așa îmi este în fire doar târzie delicatețe mă-ncearcă în noaptea
sindromul tourette
nu mă mai recunosc chiar de mă număr pe degete mă pipăie fără rost vremea ce trece fără să pregete ca o șatră de țigani pe la porți nomade colcăie visele nenăscute, mă dor fără
și dacă....
noapte după noapte baltă de nopți lângă stâlpul din poartă nici-o supărare în cioc de vrabie sau la vreo surată plutesc fire de praf în raza de lumină iar vântul îmi poartă dulci arome din
ferocitate
Îngerii au ars viu ferindu-și ochii de cenușa fiebinte răvășitele-mi gânduri minunatele scrisori de dragoste ție sortite Când armăsari petrecuți prin urechile acului s-au pierdut în neantul
definiție
lebede negre visez, visez dar mai cred: distanța dintre sânii unei femei frumoase e simpla definiție a MISTERULUI doar gâtul lebedei negre pe oglinda lacului mai poate naște
umbră de salcie
iluzia verii ce-o port e gluma seacă englezească mă mir că pot glumi mă mir și port pe umeri o hlamidă caldă apă ce curge ca o amintire e ziua noastră în urmă un potop de frici mici
simt în culori uneori, toamna
m-ai privit verde aprins atunci când alb versul te-a atins la pipăit dragostea ta e aburită, ca agurida e acră. e spartă crăpată ca pita-n cuptor incest pare dorul lovit la genunchi și nu
plâns cu fluturi
colibri pe umeri port respirând doar iarbă crudă țip să audă lumea ta: într-un plic roșu îți voi trimite șoapte pe care-n noapte să le dumici cu sete în plicul verde trei zâmbete
c\'est la vie
visul: în cădere îmi rănește tâmpla unde arde urma sărutului din urmă nu-mi spune în glumă că sunt aceeași... țin pleoapele strâns depărtate, lacrimile zale-nlănțuite, toți genunchii cu o
primăvara, plaja e mai nouă
o neînțeleasă poftă de moarte îmi prăfuia ca un rumeguș mărunt umerii sufletului iar iapa asta de viață galopa spre niciunde! pe-o plajă, eșuată așa m-au găsit degetele tremurate ce mi-ai
mister
\"Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?..\" Epistola Sf.pavel catre Corinteni 6:3 azi mai mult albă deghizată în chipul tău sunt femeie cu trupul prea greu lunatică palidă șuie pășesc
lumina, durerea , ca ploile vin
respir mai rar, tot mai rar sprijin doar pleoapa stângă luminii să ocup puțin loc oportună grimasa ta și durerea ce mă smulge din uitare *** încerc silabisind să-nțeleg de ce nu mă lași
felină de după zid pășeai
descântec păgân cu degete lungi unghii negre mi-au decodat semnul sufletului meu pecete scrum țipăt prelung sufletului tău m-au uns pereche pasăre albă sub călcâi murea se
clipa în zbor
de la buze până la inimă e doar o simplă punte prea plată prea îngustă veșnic udă, sărată ca lacrima tristă ce sfârâie pe jarul inimii tale... să-mi zbor inima până la buze? îți las mâna
oda toamnei
...pași grăbiți șuvițe ude frunze-mbrățișează strada, un strănut... ghiozdane saltă vesele pe trotuare, e septembrie din urmă o grăbește o surată ...mai rămâi, o rog cu
doar virginitate
ieri cu milă îmi spuneai cu privirea uscată, piezișă că țeși cu migală o galaxie de vise, probabil numai pentru noi azi îmi spui că nu mai sunt cea dintâi dar nici cea din urmă deși în
claustrofobie
rece-i peretele alb și gol, nerușinat, sprijinit de podele pline de amintiri, de-atâta cenușiu se clatină retina și pleoapa nu m-ascunde... umbra-mi se înfioară de n-o cuprinzi cu
uitare
Fără rușine, pădurile virgine îi primesc pe toți sângerează călcâiul de-un colț atins cândva de tine zidul înverzește și-mi desparte visul strecurat printre ramuri nu-mi mai urzii
regret sau extaz...sunet interzis minorilor
o vedenie ? paradoxal extrem de sclipitor luciul oglinzii mă întoarce-n mine și mă poartă lin ca visul las cortina pleoapelor să-mi odihnească gândul cu tine păstrând doar amintirea
prezent
visceral, amar, dureros... gândul ce străjuie amintirea de copil sărac cu zâmbet strivit pe buze prematur amar tatuat... e lucirea stinsă, patinată, argint de veche icoană pierdută-n
mai suntem noi
misogin, părtinitor, doar pentru tine curge timpul eu-doar o EA cu plete curse, pe umeri plânse, te urmez, iubită sclavie, și sorb, ca un orb pe urmele-n nisipuri zâmbete
revolta sângelui
privirea din urmă păstrez ca un vis ce prinde contur... singură și jumătate ca mine, tristă e LUNA... mă strigă întruna, clipind rușinată... stingher atârnată de un colț de cer ...vrea să fim
primenită primăvară!
muguri zumzet tot lumină... și miros de frunză udă cer pătat de tinerețe picuri de petale albe amintiri, uitate toamne dor... râs zglobiu parfum pe alee dragă mie sau
elegie de PRIMAvara
simt... lanțul minciunilor risipite în timp cum îmi strânge glezna obosită de ce să plâng, dacă nu vreau? de ce să tac, dacă nu pot? minte-mă că macul a înflorit albastru... te iubesc de-un
prezent
ticăind sacadat inima aude... ochiul deschis mă-nvață cu lumina ce-mi primenește gândurile noi acum aleargă sângele mai iute ca fuga ciutei alergată de hăitași... noroc că strâng în
pura personificare
petrecută primăvară! pășeai peste punți, pârleazuri, pe poteci printre pridvoare, picotesc pisici perverse pe pervaze. păreai pașnică, peltică pietruită pantă plină până peste pod,
răstignire
doar o soartă curgeri verzi pe drumuri lungi și pe umeri sori pictați să mă ajungi să stau culcată să mă ai să mă alungi floare încolăcită verde lângă ruginită poartă
începutul sfârșitului
spin... regret deja că împărțim aerul lichefiat, prea cald din odăiță de parcă n-ar fi fost destul, tăcerea înghite lacomă ultima bulă de oxigen ce obscen... te privesc plat, gândurile s-au
odă așteptatului
la timp a venit ocolit, sincopat și verzui, mărginit - răspunsul tău ca o cupă de înghețată adusă prea târziu de un chelner cu strabism obosit l-ai stropit printre dinți ascunzând sub pleoape
furnicar
m-am trezit azi mai înaltă lumea mișuna furnicar la picioare, de mirare imi crescuse pupila cea verde cât ochiul de mare. eclipsă de soare provocase umbra genelor mele și suflul, uragane
elegie de toamnă
aur topit lucind printre ploi risipit în frunziș înainte ca noi să sfârșim începuturi, pe banca prăfuită și mult prea înclinată ca o femeie beată, caut un semn lăsat odinioară când priveam
amară așteptare de fecioară
picuri de asteptare amară ca de fecioară buze arzânde, cad ca la început de lume ard punând peceți pe buze. semne de întrebare port împletite în cunună si stropite printre spini
...un fel de moarte!?...
...un fel de moarte!?... de ce ... Mi-ai risipit petalele sufletului La mijloc de drum... În praf îmi zac dorințe ne-mplinite... Cu ură - de călcâiul tău strivite! Nu întorci privirea
