claustrofobie

Diana,
am citit si eu. nu e rau. un text frumos, plin de idei, sugestii, descriptiv.
sfat pe text:rece-i peretele
alb și gol,
nerușinat de nuditatea lui,(fara de nuditatea lui)
sprijinit de podele pline de amintirile mele,(pline de amintiri)
puține,(far putine)
de-atâta cenușiu se clatină retina
și pleoapa nu mă ascunde...(ma ascunde)

ce zici?

cu prietenie,

mie imi place poemul tau, constructie solida, metafora subtila si bine ponderata
ma asociez commului lui Petrut, cred ca trebuie putin periat textul si sigur iese de la \'atelier\', eu personal nu-l vad plasat acolo, dar ce conteaza ce cred eu :(
am remarcat:
\'de după ziduri
vacarmul vieții mă ajunge,
e timpul - ai spune -
să-ți amputezi inima, organ inert!\' ...si incert :)
\'de-atâta cenușiu se clatină retina
și pleoapa nu mă ascunde...\' poate era bine: si pleoapa nu m-ascunde (pentru ritm si a pastra ideea nedeformata)
te rog chiar, mai adasta pe text, e prea bun sa fie la cos!
nu suna bine:
\'amarul fierii
îmi clocotește firea\' si
\'iar plânsul - eternul aliat
ce-mi dizolva până mai ieri durerea,
m-a părăsit...\'
cu sinceritate,
eugen

ma onorati prin trecere,
apreciez sfaturile, aveti drepatate....
multe multumiri, va mai astept,
cu respect , Diana