Poezie
c\'est la vie
buzele tale ipocrite s-au născut
1 min lectură·
Mediu
visul:
în cădere îmi rănește tâmpla
unde arde urma sărutului din urmă
nu-mi spune în glumă
că sunt aceeași...
țin pleoapele strâns depărtate,
lacrimile zale-nlănțuite,
toți
genunchii cu o palmă
să nu-mi risipesc cenușa luminii din mine
inutil, ca o sudalmă...
păcătoasă ca durerea sufletului de sfânt
o plimb prin mine
nu o mestec
voi plânge câteva vieți
cel puțin
urcând în liberă cădere
ninsoare inversă în trup
neștiut
puțină hrană pentru haita de lupi
nimicul nu se poate împărți - acum știi!
033.439
0

De câteva zile urmăresc evoluția commurilor unor producții absolut cretine, e penibil cum se străduiesc unii să justifice valențele nimicului cu exact aceeași îndârjire cu care maneliștii își impun gusturile lor jegopiscente. Și chiar reușesc să însteleze sau să trimită la reco niște bălmăjeli stupide care nu depășesc nivelul de adresare al unei babe singulare, sclerozate, într-o discuție cu femeia de serviciu beată.
Iar astfel de texte, cărora nici măcar nu li se adaugă o justificare în subsol, ca să știm și noi, neștiutorii, cu ce anume păcătuiește în fața intelighenției editoriale față de nimicurile celor deveniți consacrați pe paginile siteului, atât de consacrați încât, orice platitudine ar debita, imediat se vorbește despre \"stilul\" domniei sale, despre POEZIA cu care ne-a obișnuit, despre sensurile adânci pe care numai ei, geniile le pot deduce, etc. etc.
Va trebui, Diana, să te obișnuiești cu blestemul acestei damnări, de a-ți vedea textele trimise în împărăția întunecatului Thanathos, se pare că cei din Elizeu se tem de luciditatea cu care ignori nepătrunsul, și au nevoie doar de prozeliții lor, pentru a fi în continuare chiori împărați în țara orbilor.
Scrie mai departe la fel și nu te da bătută, ai acolo, în adâncul tău, niște minereu care merită extras, prelucrat și preschimbat în bijuterii pe care mulți vor lupta să le aibă spre a-și împodobi tristețea.
O să dau o raită prin toate suferințele tale, spre a elabora o critică mai cuprinzătoare, sine ira et studio, să-ți spun cam prin câte ceruri te pot duce aceste aripi.
Domnul să te aibă în frază! F. Abel