frison

drog fumul țigării închipuite plus pianul lui cortazar mortal ar părea dar complet inutil hei, da ciucuri decolorați atârnați de poalele timpului amintiri ce nasc întrebări și gust de prune pe buze cum nu te-aștepți să revină ziua de ieri de ce moartea să fie o ea? amnistie generală tuturor celor ce recunosc morții genul masculin! altfel cum ar dansa fecioare despletite? cum ar dansa n-ar mai fi tresărit cu rictus ascuns la subțioară mama când strigam cu ochii desculți - a venit tata! frunza prunului cocoșat de prea-plin n-ar fi tresărit nici ea pumnul meu mai mic tot mai mic gândea apoi se ruga...astăzi nu poate mâine mâine da strângând pumnul pruna strivită plângea dar plângea dulce - pruna doar ea...