Jurnal
veni, vidi....
lumea mea albastră s-a risipit altundeva
1 min lectură·
Mediu
...a venit ziua
prea devreme sau târzie (nu știu) să-mi așez cuminți călcâiele
unul întors spre trecut,
altul spre mâine...
singură pe-o singură coardă în echilibru precar cu brațele ridicate a mirare
stau
falsă statuie
cu tâmplele pulsând bizar de puțină zi
de prea multă noapte
îmi lpsește o frântură
gest necugetat oprit pe vârf de deget ridicat spre Tine
mă aștept la o cădere
ca pe trepte elicoidale
îmi sărut tălpile rănite până jos în ritual biblic
mestec o durere ca o izbăvire
tresar
voi afla ce se întâmplă cu mine
în cele din urmă
îngerul meu e prea leneș să mă ajute-androgin și uzat
de prea multă iubire
dar eu respir cel mai scump oxigen
e luxul suprem
am fost vrabie altundeva
m-aș întoarce
să mă împace cu mine
dar lumea albastră, nu mă mai vrea
073.585
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- slavu diana
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
slavu diana. “veni, vidi.....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/slavu-diana/jurnal/14015166/veni-vidiComentarii (7)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
SD...veni, vidi, ...am venit, am văzut!
este vorba de lumea asta care îmi este ostilă, din păcate eu scriu mai mult despre suferință, deci, am venit, am văzut - viața asta,
lumea mea albastră, din imaginașia mea, posibila mea viață ca ...vrabie...mi-a fost mai bună, m-aș întoarce , dar nu mă mai vrea..
este și o revoltă către Tine (Doamne)că nu-mi curmi cumva suferința, chiar îngerul meu a aobosit....nu-mi doresc să fie o impietate....chiar titlul "IMPIETATE",
ar fi mai bun , Valentin?
Diana Slavu
este vorba de lumea asta care îmi este ostilă, din păcate eu scriu mai mult despre suferință, deci, am venit, am văzut - viața asta,
lumea mea albastră, din imaginașia mea, posibila mea viață ca ...vrabie...mi-a fost mai bună, m-aș întoarce , dar nu mă mai vrea..
este și o revoltă către Tine (Doamne)că nu-mi curmi cumva suferința, chiar îngerul meu a aobosit....nu-mi doresc să fie o impietate....chiar titlul "IMPIETATE",
ar fi mai bun , Valentin?
Diana Slavu
0
SHte vor florile mele albastre (zorele mele). La fel de importantă este și căderea ca și urcarea. Din suferință venim. Îți doresc multă iubire din partea celor apropiați.
Mi-a plăcut mult ultima parte a ”lumii tale albastre”:
”dar eu respir cel mai scump oxigen
e luxul suprem...
am fost vrabie altundeva
m-aș întoarce
să mă împac cu mine
dar lumea albastră, nu mă mai vrea.”
...te vor zorele mele Diana.
Cu drag, Sorina.
Mi-a plăcut mult ultima parte a ”lumii tale albastre”:
”dar eu respir cel mai scump oxigen
e luxul suprem...
am fost vrabie altundeva
m-aș întoarce
să mă împac cu mine
dar lumea albastră, nu mă mai vrea.”
...te vor zorele mele Diana.
Cu drag, Sorina.
0
SDSorina ,mulțumesc
pentru zorele, mie cândva vrabie...
îmi plac vrăbiile pământului....viața păsărilor pare ușoară, oare?
ești un om frumos, generos,
iubire și ție îți doresc, Diaana
pentru zorele, mie cândva vrabie...
îmi plac vrăbiile pământului....viața păsărilor pare ușoară, oare?
ești un om frumos, generos,
iubire și ție îți doresc, Diaana
0
EDDiana, un poem trăit! "mestec o durere ca o izbăvire", da, cam asta-i viața! Într-un fel poemul tău m-a dus cu gândul la titlul unui roman citit demult, "Victorie minus unu". Nicio victorie nu e întreagă așa cum înfrângerea are și ea o parte de biruință.Și eu cred că albastrul definește fericirea!
0
VIcu mare atenție textul și nu,nu este vorba de nici o impietete. Poate doar în afirmația ta:"revoltă către Tine(Doamne) că nu-mi curmi suferința". În text totul e curat chiar și din abisul frământărilor tale, uite folosești termeni ca: izbăvire, ritual biblic. Cred că toți avem un călcâi întors spre trecut și celălalt spre mâine. Chiar eu în motto-ul de pe pagina mea personală am scris:
"Viața poate fi înțeleasă privind în urmă dar poate fi trăită doar privind înainte". Nu mai știu de unde am reținut-o dar reprezintă un mare adevăr cu toate că nu prea găsește aplicabilitate nici la mine. De fapt tu ai dat o definiție desăvârșită a vieții în poemul tău: Viața -o parcurgere pe coardă în echilibru precar".
Tot cu prietenie!
Valentin
"Viața poate fi înțeleasă privind în urmă dar poate fi trăită doar privind înainte". Nu mai știu de unde am reținut-o dar reprezintă un mare adevăr cu toate că nu prea găsește aplicabilitate nici la mine. De fapt tu ai dat o definiție desăvârșită a vieții în poemul tău: Viața -o parcurgere pe coardă în echilibru precar".
Tot cu prietenie!
Valentin
0
SDElena,
incredibil cum vezi tu fericirea în poemul ăsta, doar prin albastru, ești incurabil o optimistă, ști chestia cu paharul....voi căuta și eu romanul, mulțumesc
Valentin,
cât efort de a reciti scrisul meu, ești meticulos, parcă te văd mergând cu încredere pe coarda ce-i viața
mulțumesc,
amândurora cu prietenie Diana Slavu
incredibil cum vezi tu fericirea în poemul ăsta, doar prin albastru, ești incurabil o optimistă, ști chestia cu paharul....voi căuta și eu romanul, mulțumesc
Valentin,
cât efort de a reciti scrisul meu, ești meticulos, parcă te văd mergând cu încredere pe coarda ce-i viața
mulțumesc,
amândurora cu prietenie Diana Slavu
0
Ne citim în continuare
Valentin