vreascuri, fum

ca un vechi zvon luneci tot mai greu din mine cu zgomot de biet mărunțiș uitat în buzunar ieftin m-am vândut, iar... retina mă ustură, rânjetul tău s-a înfipt în tâmple și s-a prelins îl ling sfârșită de pe coapse.. * de când ai plecat s-a lăsat o strigare bizarerie mută mirare * ce sunt buzele mute? ape senine, stătute, băltește gândul nespus: unii îl aud rar când e furtună, alții îl strivesc sub călcâi coajă de alună doar o mână de așchii a rămas din mine te îndură străine și dă-mi o scânteie coaja-mi uscată în frig peste o clipă va fi scrum... sunt desculță și am genunchii umezi ca mușuroaiele de furnici mă întorc spre pământ vai de parcă aș fi plecat - nicicând. o să mă țin minte toată viața ! altfel mor în felul meu