romanță desuetă

uitată ca necazul aproape prea târziu mi-ai bătut în geam udă, desfrunzită, dragă toamnă cu poale ruginii parfumată amar a tuberoză cu vânturi reci ca într-o buclă a timpului elegantă doamnă m-ai certat că port tristeți ce mi-alungă somnul... pe umerii rotunzi și albi ai tinereții mele nopți cu genunchii strânși în pumni ca unul doar am clipit m-am rușinat lividă a lacrimă de ciudă-mi îneca privirea cu nod în gât ce nu vroia să piară și unghiile înfipte-n palmă jucând pe loc a nerăbdare ( amarnic joc ) am mărturisit: \"iertăciune, scumpă doamnă ...m-am îndrăgostit...\"