Jurnal
metamorfoză
mie
1 min lectură·
Mediu
de nerăbdare îmi ronțăi
sufletul pe margini
ca timpul filele de carte gălbui, uscate
îmi spun:
sunt tot frumoasă
cu marginile frunzei arsă
îmi urcă muzica din rădăcini
pocnetul fructelor căzute-n drum
castana amară
nu-i trebuie nicicui
în așteptare-mi ninge tâmpla
amintirea florii de castan
nu e mister
e doar simplă osmoză
043.887
0

sufletul pe margini\". Apoi, totul se raportează la această inspirată afirmație. Frumusețea ce rămîne în ciuda trecerii. Multe de zis, las pe alții să o facă, eu doar rămîn cu bunul sentiment al cititorului mulțumit.
LIM.