slavu diana

ciudată zi... azi nu am inspirație nici transpirație măcar căci canicula nu se mai vinde la cântar mă dor doar brațele în așteptare cuvintele au respirația tăiată dea Domnul să se întâmple

la timp a venit ocolit, sincopat și verzui, mărginit - răspunsul tău ca o cupă de înghețată adusă prea târziu de un chelner cu strabism obosit l-ai stropit printre dinți ascunzând sub pleoape

îmi spuneai că nu mai sunt cea dintâi dar nici cea din urmă deși în palmele pătate de nucile prea verzi ucis-ai tinerețea ce-a ajuns cenușă, risipită în urma pașilor tăi, țipăt neputincios de

în cei din urmă zori ți-am promis că voi mai veni și-am plecat, cu ochi febrili imi urmăreai umerii goi cu zămbetul tău amar tatuat, ca un copil sărac privind cu pofte dulci vitrina cu

chiar de este un păcat ce greu se iartă adeseori, urăsc oglinzile și oglindirea lor ce-mi marginește cu minciună- veche dantelă universul rece, gol arată chipul cunoscut cu gură

m-am trezit azi mai înaltă lumea mișuna furnicar la picioare, de mirare imi crescuse pupila cea verde cât ochiul de mare. eclipsă de soare provocase umbra genelor mele și suflul, uragane

când a început sfârșitul nu stim niciunul dintre noi... și câte ploi au curs în mine câte stele au apus pentru noi! nu stiu cine sunt când sunt cu tine, nu știu cine ești în preajma

așa scap de plictiseală de zbucium și de minciună de dureri uitate în mine, de dulcețuri nedorite de iubiri de ape tulburi de prea strâmte așternuturi. pulbere de vise rele gropi

bună dimineața să-mi spui chiar de-o fi seară! roșu paharul plin să imi oferi cu zâmbete de ceară și să-mi desprinzi iubirea de vei putea, cu dinții să țipe în noi copii ce-am fost, și ce

picuri de asteptare amară ca de fecioară buze arzânde, cad ca la început de lume ard punând peceți pe buze. semne de întrebare port împletite în cunună si stropite printre spini

În drumurile mele puține către-nainte și înapoi calc pe-o bucățică de stradă în care nu simt decât frică. Ancestrală frică, tridimensională, mama tuturor fricilor! Parcurg drumul cu viteză maximă,

chiar dacă știu că o să mă doară... azi m-am născut a doua oară! căci nu te-am mai ales pe tine să-mi pui pe tample trei suspine si un oftat pe pleoapa stângă... un geamăt surd pe buze-amare

...calc de-o viață în aceleași gropi lăsate de privirea-mi rătăcită și de obraz, de nepermisă speranță fumată pe furiș azi sunt atentă să merg pe același drum, să nu ratez vreo urmă de antică

singură și jumătate ca mine, tristă e LUNA... mă strigă întruna, clipind rușinată... stingher atârnată de un colț de cer ...vrea să fim UNA! ce să-i ofer? sunt prea risipită, în tine... nu mai

...de ce n-am putut să rămân neștiută? să mă descoperi cu greu scotocind pe-ntuneric? să aprinzi lumina când ai ajuns la suflet, să-l deschizi ca pe o butonieră? acorduri de pian să-ți fie

...un fel de moarte!?... de ce ... Mi-ai risipit petalele sufletului La mijloc de drum... În praf îmi zac dorințe ne-mplinite... Cu ură - de călcâiul tău strivite! Nu întorci privirea