Tatuaj

în cei din urmă zori ți-am promis că voi mai veni și-am plecat, cu ochi febrili imi urmăreai umerii goi cu zămbetul tău amar tatuat, ca un copil sărac privind cu pofte dulci vitrina cu dulcețuri într-un bâlci, cu mers legănat de prea multe regrete ce-ar putea să îmbete și un suflet de sfânt, m-ai urmat irepetabilă pereche nu s-a născut cuvântul nici gestul încă nu s-a scris să-ți schimbe gândul nepermis să îți dorești alt drum, nemărginit de vise rele numai al tău, cu pasul șovăit, cel din urmă trandafir pătat de brumă mi-ai dăruit, o lacrimă strivită pe retină îți spală orizontul de păcate o să renaști, covalescent și totuși viu, înaintea altor zori, în astă noapte