Turliu Raluca

Mă uit adesea, la fetița din cealaltă cameră, cum se lasă seară de seară, cu mare plăcere, devorată, bucățică cu bucățică, de tristețe. Fetița râde și-i mângâie spinarea, în timp ce

Mi s-a părut că trandafirii își ling petalele cu rouă... se pare că se anunță o vară lungă asemenea unei ploi de toamnă. Am dat liniștea mai încet pentru că mă asurzea. Atunci, am auzit

îmi liniștesc neliniștile cu droguri tari răsucite pe furiș în nopțile cu pisici cu ochi uzi si aburiți de la ferestre... pardon... sunt stelele... în castelul meu din cioburi de

Intre pereții de Bacovia ai sufletului meu mă zbat și blestem clipa în care te-am recunoscut, ca și trecut.

Încă îți mai țin de mână, copilăria amintirii. În furtuna mea încă le mai spun aripilor tale, înger. În mine, încă îți mai privesc amintirile... dar... nu mă mai găsesc.

Nimeni nu-mi poate lua din gânduri cuțitul înfipt adânc în îngerul ce doar eu îl puteam salva. Nimeni nu-mi poate lua durerea de a te fi zburat prin clipa mea...

O clipă am visat că sunt liberă....... O clipă am evadat din coconul meu țesut din fire fine de mătase, mi-am încălțat sandalele cusute din petice de vise... mi-am

am asfințit... mi-am luat cioburile ochilor risipite după tine și le-am lipit cu genele adormite de neuitare..... ......îmi curge prin vene...... mi le arde îmi simt

Departe mi-e îngăduința de a-ți roși timid copilăria. Departe mi-e umilința de a-ți fi putut fi acul argintiu, ce ți-a cusut haina sărutului deșirat, pe pielea mea... Departe mi-e

... acordeonul, trist, își dă ultima suflare sub masa șubredă, pe care doarme beat acordeonistul. e o beție de tristețe, ca atunci când o zi de vară realizează că a

tangoul... roșul, îi este acum de vișină putredă. Ce trist miroase a fluturi prinși în insectar. Am obosit... Mă întind pe patul toamnei, și-mi trosnesc oasele, în

Cât timp o să mai stea timpul oprit? pentru că eu nu mai suport ploaia aceasta de aripi de fluturi pudrați cu pistruii tăi... Cât timp o să mi se mai împlinească toate

De ieri, am început să-ți ascund sărutările, sub pântecele rotunde ale păsărilor ce pleacă în toamna aceasta… nicăieri... abia ajung la ele, pentru că zboară prea sus, însă le-am lipit

Draga domnule Will, va scriu acest mail pentru a va anunta ca pe tabla mea de sah … e nebunie. Regele de negru se crede Romeo, regina de alb, isi spune Juliet. Si vai mie!!! Vor sa se

In timp ce norii urcau vertiginos în al nouălea lor cer, - vroiau ca de obicei, aroganți, să ne privească de sus - eu, am simțit cum mi se rupe violetul în două; la fel ca o cârpă veche

…aud din urma-mi soapte…………. Ma-ntorc. Si vad ca-s numai eu pe drum, cu umbra-mi ce-o trag cu greu, ca lespedea de pe mormant…. Oasele ma dor de vise si…………… de dor. Mi-am

În noaptea aceasta de octombrie răcit, cu guturai și gânduri de crăciun m-am hotărât să mor… copil frumos, pentru a-ți putea îmbrățișa îngerul adormit...

Noaptea e timpul meu de plâns… o aud, neagră cum mă strigă și spune povestea mea, norilor. Fereastra mea albastră, este complicea ei mută, tăiată adânc, o poftește mereu în sufletul meu

Verde-ti-as ochii privindu-ti privirea. Rosi-ti-as buzele sarutandu-ti sarutarile. Uita-ti-as uitarea amintindu-mi-te. Pasi-ti-as pasii gonindu-te. Astepta-ti-as

Eu nu sunt un poet, nici scriitor, nici artist… Nici nu stiu ce sunt. Ma caut. Vreau sa inteleg ce-i cu mine pe lumea asta. Si cu ocazia aceasta ies din mine niste chestii care nu sunt nici poezii,