Poezie
Definitiv?
1 min lectură·
Mediu
Când tangoul
primelor noastre priviri,
a încetat să-mi răsune
obsesiv,
mâna violonistului
destin,
m-a trântit
în groapa cu metafore...
Și-am plutit așa
în închisoarea noastră
din petale
de trandafiri,
ferindu-mă de spini,
agățându-mă
până la sângerare,
de vise...
Era timpul
când îmi plăcea
să-mi mângâi inima de catifea,
de inima ta
de catifea,
până când,
ființa ta
de nori,
mi-a plouat minciuni
catifelate,
lesne de crezut.
Încercam
să nu-mi pese
ce se ascunde
sub tangoul
roșului catifelat
și pur
al singurului sărut...
ce l-am crezut adevărat.
Rubinele
cu care
ne împodobeam
brazii
din crăciunurile
viselor noastre,
m-au făcut să cred
în marea bucurie,
de a dansa tangoul...
Când ceasul
arunca săgeți
de singurătate
în doi,
în noi,
mi-am spus că
nu-i adevărat...
marea de metafore
reușise
să-mi inunde adevărul,
și să-mi nerușineze dorințele.
A fost suficient
să nu-ți ascult
norii,
jumătate de anotimp,
un timp....
și fără să știu
roșul
mi-a murit
definitiv...
023.065
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Turliu Raluca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 64
- Actualizat
Cum sa citezi
Turliu Raluca. “Definitiv?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/turliu-raluca/poezie/1753849/definitivComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TRups!
ai dreptate!
am greșit... cred că din dorința de a mă face cât mai bine înțeleasă... dar ce contează. am greșit și o să repar.
mulțumesc.
ai dreptate!
am greșit... cred că din dorința de a mă face cât mai bine înțeleasă... dar ce contează. am greșit și o să repar.
mulțumesc.
0
Rândul trei,
ori, a încetat să-mi răsune
ori, mi-a încetat să răsune
nu și mi-a și să-mi.