slavu diana

colibri pe umeri port respirând doar iarbă crudă țip să audă lumea ta: într-un plic roșu îți voi trimite șoapte pe care-n noapte să le dumici cu sete în plicul verde trei zâmbete

visul: în cădere îmi rănește tâmpla unde arde urma sărutului din urmă nu-mi spune în glumă că sunt aceeași... țin pleoapele strâns depărtate, lacrimile zale-nlănțuite, toți genunchii cu o

uitată ca necazul aproape prea târziu mi-ai bătut în geam udă, desfrunzită, dragă toamnă cu poale ruginii parfumată amar a tuberoză cu vânturi reci ca într-o buclă a timpului elegantă

mi-am pierdut gustul și mi-am pierdut durerile calc alb, umed, plat azi prin frunze de octombrie și aur uscat... temerile mi le pun căpătâi pază viselor te iau cu mine de vrei dăruindu-ți

tăceri proaspete și dese îmi cern gândul obosit păpușar cu o singură moarte tragi sforile fricilor mele imaterial ca o durere la nașterea lumii... trebuie să mă dezleg de mine cât timp

o neînțeleasă poftă de moarte îmi prăfuia ca un rumeguș mărunt umerii sufletului iar iapa asta de viață galopa spre niciunde! pe-o plajă, eșuată așa m-au găsit degetele tremurate ce mi-ai

\"Nu știți că noi vom judeca pe îngeri?..\" Epistola Sf.pavel catre Corinteni 6:3 azi mai mult albă deghizată în chipul tău sunt femeie cu trupul prea greu lunatică palidă șuie pășesc

de la buze până la inimă e doar o simplă punte prea plată prea îngustă veșnic udă, sărată ca lacrima tristă ce sfârâie pe jarul inimii tale... să-mi zbor inima până la buze? îți las mâna

...pași grăbiți șuvițe ude frunze-mbrățișează strada, un strănut... ghiozdane saltă vesele pe trotuare, e septembrie din urmă o grăbește o surată ...mai rămâi, o rog cu

doctore, ...o colecție de vieți trăite de mi-ai da, prăfuite , nu mi-aș mai căuta sprijin prin colțuri, nici insuportabila greutate a păcatului nelipsit azi mie ca lacrimilor pleoapa... așa-l

......... jucărie veche uitată îmbătrânită subit zace pe genunchi... nu-mi regăsesc rănile altădată vii mă strivesc pereții în curte sub nuc ocrotitor și amar plutește verdele în

ieri cu milă îmi spuneai cu privirea uscată, piezișă că țeși cu migală o galaxie de vise, probabil numai pentru noi azi îmi spui că nu mai sunt cea dintâi dar nici cea din urmă deși în