simplu, tristețea nu mai este la modă

îmi plimbasem amintirile ca pe o bomboană spirtoasă dulce, cu aburi de foc ca pe o supă fiebinte... rămăsese pe limbă arsura și-n palme unghiile înfipte, albite să nu te-mpotrivești apei, spuneai dar eu am lăsat să treacă valul... atunci ți-am privit fruntea, prea netedă de parcă toți strămoșii tăi, secole de-a rândul n-au avut nici un gând... mi-am strâns fericirea în pumn ca pe un ban și-am plecat lăsând spațiile goale din urmă să le completeze altcineva... afară soarele pătase cerul cu atâta lumină încât orbiseră toate păsările roind în cercuri .... tristețea e doar un biet sentiment descompus îmi era bine cu vântul panglici lungi pe umerii mei...