slavu diana

visceral, amar, dureros... gândul ce străjuie amintirea de copil sărac cu zâmbet strivit pe buze prematur amar tatuat... e lucirea stinsă, patinată, argint de veche icoană pierdută-n

de-ar crește nuferii-n iarbă ca păpădia săracă floare, sori căzuți... de-ai căuta printre lacrimile adunate-n barbă prelinse pe gât alb obelisc răsucit, alungit spre lună ai ști ce-nduioșat

...a venit și ziua ce mi se părea O UTOPIE, departe, când jocul început odată s-a sfârșit! o să-mi lipsească DOAR frenezia dimineților cu tine stropit de cafea sau cafeaua condimentată cu tine,

( acest text e o traducere a vieții mele) scobesc timpul scrijelindu-mi alba secundă de început nemiloasă ca pe altă buruiană străină și ea "la timp a venit ocolit sincopat mărginit

...un fel de moarte!?... de ce ... Mi-ai risipit petalele sufletului La mijloc de drum... În praf îmi zac dorințe ne-mplinite... Cu ură - de călcâiul tău strivite! Nu întorci privirea

...de ce n-am putut să rămân neștiută? să mă descoperi cu greu scotocind pe-ntuneric? să aprinzi lumina când ai ajuns la suflet, să-l deschizi ca pe o butonieră? acorduri de pian să-ți fie

...calc de-o viață în aceleași gropi lăsate de privirea-mi rătăcită și de obraz, de nepermisă speranță fumată pe furiș azi sunt atentă să merg pe același drum, să nu ratez vreo urmă de antică

noapte după noapte baltă de nopți lângă stâlpul din poartă nici-o supărare în cioc de vrabie sau la vreo surată plutesc fire de praf în raza de lumină iar vântul îmi poartă dulci arome din

mi-am pierdut gustul și mi-am pierdut durerile calc alb, umed, plat azi prin frunze de octombrie și aur uscat... temerile mi le pun căpătâi pază viselor te iau cu mine de vrei dăruindu-ți

curge tacerea intre noi... în cei din urmă zori ți-am promis că voi mai veni și-am plecat, cu ochi febrili imi urmăreai umerii goi cu zămbetul tău amar tatuat, ca un copil sărac privind cu

râd mușcatele, otrăvite în fereastră cu invidie și-au mușcat roșu, roz-alb frunza încrețită ferestre zăbrele-însorite le despart libertatea de-o altă libertate sunt peste tot gratii, peste

singură și jumătate ca mine, tristă e LUNA... mă strigă întruna, clipind rușinată... stingher atârnată de un colț de cer ...vrea să fim UNA! ce să-i ofer? sunt prea risipită, în tine... nu mai

la braț cu moartea din nou... îmi privesc pantoful scâlciat purtând urmele prafului vechi de-un an mai cunoaște drumul găsit pe-un amurg violet? eram alți oameni, primăvăratici, verzi, cu vise

m-ai privit verde aprins atunci când alb versul te-a atins la pipăit dragostea ta e aburită, ca agurida e acră. e spartă crăpată ca pita-n cuptor incest pare dorul lovit la genunchi și nu

colibri pe umeri port respirând doar iarbă crudă țip să audă lumea ta: într-un plic roșu îți voi trimite șoapte pe care-n noapte să le dumici cu sete în plicul verde trei zâmbete

ca un vechi zvon luneci tot mai greu din mine cu zgomot de biet mărunțiș uitat în buzunar ieftin m-am vândut, iar... retina mă ustură, rânjetul tău s-a înfipt în tâmple și s-a prelins îl

tăceri proaspete și dese îmi cern gândul obosit păpușar cu o singură moarte tragi sforile fricilor mele imaterial ca o durere la nașterea lumii... trebuie să mă dezleg de mine cât timp

o neînțeleasă poftă de moarte îmi prăfuia ca un rumeguș mărunt umerii sufletului iar iapa asta de viață galopa spre niciunde! pe-o plajă, eșuată așa m-au găsit degetele tremurate ce mi-ai

încropesc un vis de iarnă prin fereastra imobilă și îmi plâng uscat de milă tot gândind la toamna asta toamna de ieri deja prea uitată plâns de copil cu sughiț o lacrimă-n barbă în