toamnă
plouă... drumurile mele duc spre nicăieri dar nu mă opresc merg înainte știu că pe aici ai trecut tu pe frunzele ude văd zâmbetul tău trist nu plânge… mergi mai departe - e doar o altă
ABAlexandra Baldovinalbastru
Iar ai plecat în grabă - ca un hoț! în urma ta, doar frigul mai crește din mine scurgându-se încet în clepsidre. Am vrut să te strig, dar glasul s-a făcut stalactită... Þi-ai uitat sufletul
ABAlexandra Baldovinmatematică
când vreau să te-aud, îmi astup urechile și ridic la pătrat briza de seară - glasul tău se face furtună când vreau să te văd, închid ochii și calculez aria carului mare - rezultatul e
ABAlexandra Baldovinsemne
mă plimb cu pași rari pe marginea orei ca cerșetorul nebun care contemplă ruinele castelului în care cândva era rege în depărtări încă se-aude zgomotul săbiilor lovite de scut… nu mai știu:
ABAlexandra Baldovin