cântec de drum

am obosit să te caut… pașii tăi m-au purtat până acum dar atâtea drumuri se nasc unul pe altul și se adună în jurul meu aproape, din ce în ce mai aproape labirintul ăsta e ca o haină prea strâmtă crescută pe trup o să mă așez aici la răspântia tuturor drumurilor trecute și viitoare și o să te aștept până când venele mele se vor transforma în rădăcini și se vor înfige adânc în pământ până când voi ridica brațele a implorare sau a renunțare și ele vor înfrunzi într-o dimineață de primăvară păsări albastre își vor face cuib pe o ramură și o să te oprești să le asculți cântând