cealaltă lume a lui e.r.

priviți sunt în partea cealaltă a patului sunt înaintea lui sunt liberă sunt o singură ființă și nu pot spune eu eu eu eu eu niciodată fără să mă tăvălesc de râs oricât mă străduiesc nu reușesc să-ți adun trăsăturile profilul mai ales în serile strivite de insomnie când ascund sub chipul meu altele mii vezi? lumina s-a apropiat în semn de salut mi-am aruncat în sus mâna gândind că nimeni nu are voie să se uite direct la soarele său nu știu ce fel de culoare sau ce râs sănătos se formează acolo brusc două lujere lungi de caprifoi au coborât împreună din cer mă grăbesc să mă dezbrac mă sfâșii cu furie ca pe o haină murdară aruncată pe mine din greșeală - nu sunt nicidecum veșmântul frumos și potrivit ție calculez distanța care separă oglinzile este aceeași care desparte oamenii de sentimentele care nu se leagă între ei dorm fără să visez fără să trăiesc în intimitatea posibilității (cum ar fi fost dacă?) astfel că somnul lichidează imaginația - o povară moartă a mersului la culcare în fiecare zi mă ascund ca să nu mă risipesc mă retrag încet după ce calculez procentul exact al absenței necesare pentru a nu ucide respirația răsăritul și-a început pânda în clipa când pereții tocmai dădeau să vorbească așadar nemuritoarea pământului fă-ți bucurii!