Mediu
întotdeauna am vrut să privesc în lungul lucrurilor mi-a plăcut să umblu pe străzi în căutarea altei străzi mereu necunoscute
când eram mică mă fascina să stau nemișcată fără să mă uit în dreapta sau în stânga priveam vietățile cum intră și cum ies din găuri în care numai ele încap
când am omorât primul gândac am crezut că o să mor și eu în ziua aia și o să rămân întoarsă fără să știu în ce parte
de frică am început să alerg în jurul lui începuse să plouă dar el era tot acolo cu picioarele în sus nemișcat
dacă se sfârșise înseamnă că a trebuit să înceapă
cum o fi început gândacul asta... mă gândeam
când am să fiu mare da când am să fiu mare am să-mi cumpăr grămezi de pălării cu bor și cu flori am să mă mărit cu un bărbat bogat musai să nu fie plictisitor (urăsc bărbații plictisitori) am să învăț să joc barbut și am să fac tot posibilul să mi se adreseze cereri nelalocul lor
am să-mi cumpăr țigări scumpe mentolate și o brățară cu scoici câteva lumânări parfumate și o tabachera chic
copilăria asta mă plictisește îmi spun făcând lehamite un semn din mână
îmi iau grăbită jucăriile sub braț și fug spre casă
plouă
camera mda camera mea de joacă avea toate locurile ocupate
cu părere de rău mă uitam la peretele acela unde caii se duceau zilnic să se adape gândindu-mă cât de triste trebuie să se simtă animalele astfel părăsite în disprețul tapetului
caii iscăleau doar cu o cruce trecerea lor pe acolo fără să se sinchisească de analfabetismul lor înnăscut
pe alt perete păsările mai istețe silabiseau cu glas tare și răspicat vocalele mai la modă și consoanele mai puțin indigeste
chiar și blândul rinocer devenise bănuitor nu înțelegea sentimentele agitației
rămăsese acolo pentru mine părăsindu-și viitorul
atâta grijă atâta dragoste atâta dăruire pentru ca momentul să-l transforme într-un nătâng bătrân căutându-și cimitirul
în depărtare ziua începea să se mijească când fără veste un zgomot le-a amintit cailor destinul inevitabil al rinocerului
trezită din somn asistam nedumerită la transformarea lentă a camerei mele de jucării...
088.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugenia Reiter
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 359
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugenia Reiter. “înainte și înapoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugenia-reiter/jurnal/1771823/inainte-si-inapoiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de n-ar fi meschinăria cu toate tertipurile și doar o sinceritate senină câte nu s-ar spune, așa cum o faci tu.
0
travaliul in prima forma, desigur din partea \"negativa\" a acelor vremuri de inceput, cand distributia naiva a meschinariilor a cuprins totul...
din dragoste nu se traieste decat o singura data
restul e vesnic acelasi traseu cu intervale de fericire
iti multumesc, vecine:)
din dragoste nu se traieste decat o singura data
restul e vesnic acelasi traseu cu intervale de fericire
iti multumesc, vecine:)
0
Cum aș putea să nu remarc: \"camera mda camera mea de joacă avea toate locurile ocupate
cu părere de rău mă uitam la peretele acela unde caii se duceau zilnic să se adape gândindu-mă cât de triste trebuie să se simtă animalele astfel părăsite în disprețul tapetului\"? Până la urmă copilăria e viitoarea religie a lumii! Multe din cele scrise m-au dus în copilărie, e fascinant să trăiești o întoarcere în timp printr-un text așa de curat, de plin cu toate cele ale veșniciei!
cu părere de rău mă uitam la peretele acela unde caii se duceau zilnic să se adape gândindu-mă cât de triste trebuie să se simtă animalele astfel părăsite în disprețul tapetului\"? Până la urmă copilăria e viitoarea religie a lumii! Multe din cele scrise m-au dus în copilărie, e fascinant să trăiești o întoarcere în timp printr-un text așa de curat, de plin cu toate cele ale veșniciei!
0
intoarcerile in timp ma bantuie de ceva vreme
o sa-mi treaca:)
multumesc pentru lectura si luare aminte
o sa-mi treaca:)
multumesc pentru lectura si luare aminte
0
ce mi-a lacut si mie \"camera mda camera mea de joacă\"!
mi-au alunecat gandurile...
toata viata e o camera de joaca.
mi-au alunecat gandurile...
toata viata e o camera de joaca.
0
ohooo, ii elimin din start:)
toata viata e o camera de joaca, asa-i
degeaba ne refugiem
realitatea noastra launtrica e inchipuita asemenea unui vrej (chiar si vrejul lui jack, ca tot vorbeam de copilarie), care creste impreuna cu noi dar care pastreaza, totusi, sovaielile devenirii noastre.
imi place sa cred ca adulti fiind, traim (si) uneori intr-un plan de existenta imaginar.
dar sa revenim... :)
e soare, e frumos, e primavara:)
sa fim fericite, chiar si cu intervale
toata viata e o camera de joaca, asa-i
degeaba ne refugiem
realitatea noastra launtrica e inchipuita asemenea unui vrej (chiar si vrejul lui jack, ca tot vorbeam de copilarie), care creste impreuna cu noi dar care pastreaza, totusi, sovaielile devenirii noastre.
imi place sa cred ca adulti fiind, traim (si) uneori intr-un plan de existenta imaginar.
dar sa revenim... :)
e soare, e frumos, e primavara:)
sa fim fericite, chiar si cu intervale
0
Întotdeauna mi-a plăcut să privesc în lungul unor astfel de texte, mă fascinează să mă uit în dreapta sau în stânga, să-mi compar coppilăria, trăirile proprii cu ale celor dimprejur. „Camera mea de joacă”, tapetată cu constelații și planete are locuri libere.
Să nu vă treacă „întoarcerile în timp”. Sunt plăcut popas.
Doru Emanuel
0
Comentariul meu e un gand pe care ti l-am lasat in contul meu...Te rog sa il iei de acolo!
0
