Jurnal
simplu
2 min lectură·
Mediu
sunt singura certitudine în care navighez dintr-o parte într-alta
față în față cu oglinda mea încolăcită în durerea de a fi și a nu fi
supravegheată cu indiscreție la cea mai mică suflare a vocii
inutil să ies din cercul vicios care îmi deformează orice mișcare
îmi trezesc ploile rămase în pivniță în așteptarea altei iubiri
alta decât aceea de a deveni depozit de praf și tunel pentru gândaci
număr picăturile care se mențin la înălțime în așteptarea unei îmbrânceli
mă las în voia unui soi de decizie fac dragoste încredințându-mă unui ritual
care-mi răscolește memoria în căutarea unor doruri vechi
exist și profit de supraviețuire lansând artificii pentru cei care în ipocrizia lor
se împiedică de imediatul evenimentului în târfele cu ifose jalnice care
se folosesc de circumstanțe orizontale - procedeu ideal pentru potolirea poftelor
am hotărât ca măsură de prevedere nimeni să nu-mi ceară nimic
în materie de cuvinte sau obligații pentru viitor
ar fi nedrept să sacrificăm
atâta nefericire și atâta implicare de masculin și feminin
tăcerile păstrate la ieșirea din pornirile pătimașe emană o liniște incredibilă
acea liniște care rămâne după ce un cineva la care ținem mult pleacă
într-un război să-și ia revanșa pentru atâtea secole de neînțelegeri
mă plictisesc necontenitele intruziuni în viața altuia
în propria mea viață
acest monstru uman care înaintează nepăsător în ziua de mâine
056.304
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugenia Reiter
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 224
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugenia Reiter. “simplu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugenia-reiter/jurnal/14051616/simpluComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
nu pare deloc simplu fiindcă trădează situații, implicații, sentimente și invocă o lehamite totală, o atingere nedorită a saturației, un fel de "fie ce-o fi de azi înainte!". se pare că a" fi sau a nu fi" poate avea formă rotundă, ovală, pătrată, dar poate la fel de bine să fie o combinație de cioburi ale oglinzii vieții. deși un pic explicită, găsesc metaforă de bun-simț, acel ceva care mișcă și pentru care nu pot să nu las un semn de apreciere.
0
Un munte de tristețe acest poem. De obicei nu evidențiez versuri însă acestea mi se par singurele cu o doză de neutralitate vizibilă: /acea liniște care rămâne după ce un cineva la care ținem mult pleacă/ într-un război să-și ia revanșa pentru atâtea secole de neînțelegeri/, m-au scos puțin din starea negativă a poemului, sunt ca o fantă de lumină ce reușește să treacă printr-o fereastră cu storuri lăsate. Foarte bun textul dar apasă. Scrie și tu ceva despre velăntains dei...
0
Distincție acordată
Este un poem de o densitate "înfiorătoare" încât mă întreb dacă nu era mai digestibil dacă ar fi fost transpus în pagină secvențial; nu pot fi ignorate sub nicio formă trăirile dar există o mică suspiciune de nu a fi consecutive.Poemul înaintează bolovănos aproape te lasă fără de respirație: primele 4 versuri sunt cel mai bun exemplu al nocivei lipse de măsură. Versurile 5,6,7 și 8 sunt excepționale și ar fi putut naște fără adaosuri 2 poeme splendide. De aici înțeleg și puținul apariției poetei. M-am referit la formă și mai puțin la conținut ceea ce poate să pară nedrept. Chestia cu oglinda este îndelung uzitată dar salvarea versului vine din noutatea verbului "navighez". Uluitor, versul "mă las în voia unui soi de decizie..." care este unul instinctual ce scuză eventualele imprecizii de limbaj, anulând aspectul meditativ al poemului, un fel de șut cu dreptul în stângul de o adorabilă gingășie. Totuși îmi pare că imperfecțiunile dau puterea de atracție a acestui poem și că sunt rostite lucruri importante precum acest vers: "acea liniște care rămâne după ce un cineva la care ținem mult pleacă".
0
Ottilia, ai dreptate și mulțumesc mult pentru semn.
Vasile, și eu sunt bolovănoasă, metaforic vorbind:) mulțumesc tare pentru apreciere.
Costin, te-am lăsat la urmă. de ce? uite așa:) scriu anul următor, când primesc sânziene. da? știu că ți-a plăcut.
Vasile, și eu sunt bolovănoasă, metaforic vorbind:) mulțumesc tare pentru apreciere.
Costin, te-am lăsat la urmă. de ce? uite așa:) scriu anul următor, când primesc sânziene. da? știu că ți-a plăcut.
0
Distincție acordată
nici nu cred că există discurs mai potrivit decât acesta în care parcă distanța vine...acasă! dacă aș fi actor, unul talentat, aș pune în timpanul zilei ...șoptind! dar eu nu sunt actor nu am casă iar biletele se vând mereu pe sub masă
dacă aș fi coșar, unul norocos, m-aș face frate de sânge cu eugenia reiter...dar eu nu sunt norocos, iar prin coșurile unde își face pasărea cuib ...tot plouă un curcubeu de care stă agățat domnul titi!
poezia semnată de eugenia reiter este un bilet pe care loteria www.poezie.ro l-ar fi găsit în vinerea mare . nu vă frecați mâinile! e report! când Dumnezeu strigă prin oameni...nu e nimeni acasă! felicitări...pur și simplu!
dacă aș fi coșar, unul norocos, m-aș face frate de sânge cu eugenia reiter...dar eu nu sunt norocos, iar prin coșurile unde își face pasărea cuib ...tot plouă un curcubeu de care stă agățat domnul titi!
poezia semnată de eugenia reiter este un bilet pe care loteria www.poezie.ro l-ar fi găsit în vinerea mare . nu vă frecați mâinile! e report! când Dumnezeu strigă prin oameni...nu e nimeni acasă! felicitări...pur și simplu!
0
