Vasile Mihalache

De un ceas te aștept soarele a plecat din gutuie valuri ca gingiile plimbă-și saliva numai numai numai eu cu tine rostogoleam prin nisip ani perle până la urma când ai plecat la mai

sunt acela în care intră umbra de la nord stau ca o scară rezemat de zid am o întrebare lungă și o întrebare mai scurtă cui să le las? o voce grasă de clavir mă spală de tăceri de rugoare

fiind ales de stele să rămân în pat am vrut să fiu singur când îmi beau apa să-mi spăl amândouăle mîini să nu nedreptățesc niciuna și să-mi acopăr cu ceva plecarea vân(z)ător de lucruri

știu o țară cu oameni ușor indolenți cu mîinile prinse în două găleți cară și nu știi ce cară spun că viața amară toarnă un râu din primăvară în iarnă le ajunge la genunchi la brâu

-domnule chiriaș, bine ați revenit în viața dumneavoastră pe care cu greu o susțin mă clatină un sentiment acut de vacanță mi-ar face bine o cană cu vin chiar dacă dă rău la prestanță mă

ieșisem din ape să mă plâng de cercuri la ceasul când soarele și-a pus tichie sumbră eu astăzi iubito emigrez spre miercuri cum tu la haine eu nu pot renunța la umbră am strâns pe furiș un

în răceala nopții totuna-i dacă privesc în oglindă sau la apus amintirea se șterge de lacrimi și continuă să zîmbească în direcția lumii: am renunțat să evoc târziul mamă, dar sufăr ca un

depărtarea crește în oameni fără să-i depășească asemenea unui chip necunoscut care apare în vizorul ușii dar nu deschizi & nesiguranța nu-i totuna cu grija că rămâne noaptea fără

Doamne Tu i-ai văzut când erau singuri în satul prafului săltat de vânt pe uliți lipindu-și pieptul ca împunși de suliți la gardul crenelat cu ulcele și linguri cum ascultau amurgul care

un om cu umbra ca o moară de vânt a zilei

aștept un bou-vagon să mut calabalâcul la noua locuință din celălalt oraș stau cu mobila veche pe rampă și plouă: nu am de dat șpagă spre-a cumpăra ce am plătit s-au

ins anodin purtător al durerii și grijii lustruiesc și eu cum pot coperțile zilei: cu mintea- pasăre ce zboară prin pomii cei cu ramuri multe statornic în cercurile apei călduțe

în țara de aproape a oamenilor singuri ai trecut printre vorbe cu mâinile goale se auzea un solo din tobe și linguri păsări obsesive cetluiau cerul cu rotocoale ai plecat să uiți piatra când o

adus de spate sau adus de vânt un exilat în labirintul mașinilor parcate mă cheltui cu privirea în negură pentru cazul blând în care ploaia ar preda lecția căderii poemul fără cuvinte moale ca

am ieșit cu prilejul zilei să-mi cumpăr un lucru nou bunăoară un pachet cu țigări în ascensor erau pene pe jos de pasăre înger? l-am aflat în mijlocul ploii muta pietricele dintr-un

izvoraș copilaș dacă pleci pe vaduri teci calea-i lungă apa ta-i apă să ungă ia cu tine apa dură piatra cuminecătură trestia care nu pleacă să-și ridice pod de palmă peste apă

întreb martorul celei de-a doua culegeri cea fără de rod reculegerea tristă care a văzut cum plouă din pământ de ce culege cerul și treieră strânsul și scutură apoi doar pleava apei dacă

bătrâna din satul de sus urcă în cârjă pe cusătura ierbii înalte precum lumina se strecoară printr-o ușă întredeschisă numai o dată la un veac o cum nu se despică munții să-i aline drumul să

în țara caprei și a sticlei negre cearta este monedă de schimb pentru vorbirea peste creștete & împuiatul urechii locuitorii galactici o aburesc la ore exacte prezenți la

te-au încurcat în șine în cabluri și țevi orașul meu pachet de străzi înfurcate și nervi nimănui nu-i pasă- ca pietrei din zid de liant că devii cu timpul prea lung prea lat și înalt e iarnă

în grădini de aer semănând ninsoare vine frigul nopții- emblematic lup și slăbit de rele sufletul tresare ca o frunză-n rouri lacrimilor stup cercetaș pe urme văzul nu pricepe cum lumina

un om ședea pe o creangă și atât i-a plăcut că l-a văzut aproapele sus atât de mândru era încât a dorit-o doar pentru el și a rămas acolo o zi și o noapte i-a nins pe umeri ninsoare albă încât

deschizi gura cuvintele vin ca turiștii speriați de urs se despart aleargă care încotro calcă pe vreascuri se împiedică și cad se ridică privesc în urmă of se lasă cortina cauți