poem

Bine ai revenit, Vasile! Recunosc semnele scrisului tău, chiar dacă văd că există din ce în ce mai multă ocultare a mesajului. Oricum, starea poetică poate fi detectată. E aici un text al fragilității omului și al relațiilor interumane. Subtile mi se par metafora din al doilea vers, comparațiile din prima și ultima strofă. Nu mai zic de metafora „ani perle”. Eu am înțeles ceva, în felul meu, dar nu vreau, cum a zis poetul, să „strivesc corola de minuni...”.
Oricum, starea elegiacă a versurilor este evidentă, iar sonoritățile contribuie în bună măsură la aceasta.
În opinia mea, e un text bun.

Dincolo de așteptările mele
Iată că Albăstruiu lui George Pașa, zis Pașadia
Și Poemul lui Vasile Mihalache, zis Rostogol
Au ajuns la Pescărie într-o zi sfântă de luni
Lunea Sfinților Trei Ierarhi
De după Duminica de ieri, a oamenilor de zăpadă...

“De un ceas te aștept
soarele a plecat din gutuie…

eu cu tine
rostogoleam prin nisip
ani perle până la urma
când ai plecat la mai bine…”

Textul are o simplitate tensionată care funcționează bine. Aparent nu spune mult, dar lasă destul loc pentru interpretări. În simplitatea asta, faptul ca imaginile nu sunt forțate oferă textului o notă personală și prospețime. Atmosfera generală e a unui ton reținut dar cu un fel de durere calmă, fără autocompătimire. Ultima strofă încheie bine, cu acea frază ciudată, dar sugestivă.