Poezie
poem
pe un câmp cu dinți
1 min lectură·
Mediu
fiind ales de stele să rămân în pat
am vrut să fiu singur când îmi beau apa
să-mi spăl amândouăle mîini
să nu nedreptățesc niciuna
și să-mi acopăr cu ceva plecarea
vân(z)ător de lucruri deteriorate
purtate îndelung
dorm pretutindeni însă
nu visez doar în somn
singur am trecut prin noapte
să vă zic adevărul-
nu am ieșit din gură să tac:
să nu intrați tiptil
cu leul din bazar
căci nufăr clipe
și expir elogii
de rana unui
mușchi care pricepe nordul
m-am lecuit în pânza
de păianjen dintre două roze
am urmărit
ca oaia neagră
un fir de iarbă
pe un câmp cu dinți
sau ca ahile
călărețul de praf
cu pinteni
din frunze de paltin?
nu știam dacă-i bine să uit motivul
pentru care mă aflu în propria piele
ca într-un veac incert
apă bănuitoare-
lumea
se strânge în jur
și îngheață
034972
0
va citesc mereu cu căldură și mirare, pentru că reusiti varietatea și variabilitatea, fiind totodată atît de simplu
un fel de macroscopie în care nu-ți vine să crezi și recurgi la aia micro
să nu-l credeți niciodată pe cel care vă poate confunda poezia cu o retorică desuetă
este o poezie în care regizorul nu ia locul actorului (cum se întâmplă deseori la diletanți sau teribiliști), iar personajele multiple nu există, decît poate la un nivel ... volatilizabil, tehnică greu de stăpînit
sunteți original - atât de, încât cititorii buni se strâng în jur și îngheață de parcă s-ar încălzi la foc