Poezii

De un ceas te aștept soarele a plecat din gutuie valuri ca gingiile plimbă-și saliva numai numai numai eu cu tine rostogoleam prin nisip ani perle până la urma când ai plecat la mai

VMVasile Mihalache

0

6

1. să fii pregătit în mulțime zvonul când vine răsucește capete privirile se îneacă în nevăzut rugile sparg zidurile sonice ale adevărului din punctul de vedere al florii soarelui aici și

VMVasile Mihalache

0

5

sunt acela în care intră umbra de la nord stau ca o scară rezemat de zid am o întrebare lungă și o întrebare mai scurtă cui să le las? o voce grasă de clavir mă spală de tăceri de rugoare

VMVasile Mihalache

0

2

fiind ales de stele să rămân în pat am vrut să fiu singur când îmi beau apa să-mi spăl amândouăle mîini să nu nedreptățesc niciuna și să-mi acopăr cu ceva plecarea vân(z)ător de lucruri

VMVasile Mihalache

0

3

știu o țară cu oameni ușor indolenți cu mîinile prinse în două găleți cară și nu știi ce cară spun că viața amară toarnă un râu din primăvară în iarnă le ajunge la genunchi la brâu

VMVasile Mihalache

0

4

-domnule chiriaș, bine ați revenit în viața dumneavoastră pe care cu greu o susțin mă clatină un sentiment acut de vacanță mi-ar face bine o cană cu vin chiar dacă dă rău la prestanță mă

VMVasile Mihalache

0

0

ieșisem din ape să mă plâng de cercuri la ceasul când soarele și-a pus tichie sumbră eu astăzi iubito emigrez spre miercuri cum tu la haine eu nu pot renunța la umbră am strâns pe furiș un

VMVasile Mihalache

0

0

depărtarea crește în oameni fără să-i depășească asemenea unui chip necunoscut care apare în vizorul ușii dar nu deschizi & nesiguranța nu-i totuna cu grija că rămâne noaptea fără

VMVasile Mihalache

0

0

Doamne Tu i-ai văzut când erau singuri în satul prafului săltat de vânt pe uliți lipindu-și pieptul ca împunși de suliți la gardul crenelat cu ulcele și linguri cum ascultau amurgul care

VMVasile Mihalache

0

0

un om cu umbra ca o moară de vânt a zilei

VMVasile Mihalache

0

0

aștept un bou-vagon să mut calabalâcul la noua locuință din celălalt oraș stau cu mobila veche pe rampă și plouă: nu am de dat șpagă spre-a cumpăra ce am plătit s-au

VMVasile Mihalache

0

0

ins anodin purtător al durerii și grijii lustruiesc și eu cum pot coperțile zilei: cu mintea- pasăre ce zboară prin pomii cei cu ramuri multe statornic în cercurile apei călduțe

VMVasile Mihalache

0

1

în țara de aproape a oamenilor singuri ai trecut printre vorbe cu mâinile goale se auzea un solo din tobe și linguri păsări obsesive cetluiau cerul cu rotocoale ai plecat să uiți piatra când o

VMVasile Mihalache

0

2

adus de spate sau adus de vânt un exilat în labirintul mașinilor parcate mă cheltui cu privirea în negură pentru cazul blând în care ploaia ar preda lecția căderii poemul fără cuvinte moale ca

VMVasile Mihalache

0

0

am ieșit cu prilejul zilei să-mi cumpăr un lucru nou bunăoară un pachet cu țigări în ascensor erau pene pe jos de pasăre înger? l-am aflat în mijlocul ploii muta pietricele dintr-un

VMVasile Mihalache

0

0

izvoraș copilaș dacă pleci pe vaduri teci calea-i lungă apa ta-i apă să ungă ia cu tine apa dură piatra cuminecătură trestia care nu pleacă să-și ridice pod de palmă peste apă

VMVasile Mihalache

0

2

întreb martorul celei de-a doua culegeri cea fără de rod reculegerea tristă care a văzut cum plouă din pământ de ce culege cerul și treieră strânsul și scutură apoi doar pleava apei dacă

VMVasile Mihalache

0

0

bătrâna din satul de sus urcă în cârjă pe cusătura ierbii înalte precum lumina se strecoară printr-o ușă întredeschisă numai o dată la un veac o cum nu se despică munții să-i aline drumul să

VMVasile Mihalache

0

0

în țara caprei și a sticlei negre cearta este monedă de schimb pentru vorbirea peste creștete & împuiatul urechii locuitorii galactici o aburesc la ore exacte prezenți la

VMVasile Mihalache

0

0

te-au încurcat în șine în cabluri și țevi orașul meu pachet de străzi înfurcate și nervi nimănui nu-i pasă- ca pietrei din zid de liant că devii cu timpul prea lung prea lat și înalt e iarnă

VMVasile Mihalache

0

4

în grădini de aer semănând ninsoare vine frigul nopții- emblematic lup și slăbit de rele sufletul tresare ca o frunză-n rouri lacrimilor stup cercetaș pe urme văzul nu pricepe cum lumina

VMVasile Mihalache

0

0

un om ședea pe o creangă și atât i-a plăcut că l-a văzut aproapele sus atât de mândru era încât a dorit-o doar pentru el și a rămas acolo o zi și o noapte i-a nins pe umeri ninsoare albă încât

VMVasile Mihalache

0

0

deschizi gura cuvintele vin ca turiștii speriați de urs se despart aleargă care încotro calcă pe vreascuri se împiedică și cad se ridică privesc în urmă of se lasă cortina cauți

VMVasile Mihalache

0

0

obositor vremelnic și muritor de rând ce-am locuit în casa anilor nebuni (azi ușa se deschide cu sughiț- o închid cu sfială și tace) cel ce stingeam reșoul cafelelor umflate încă mai șterg din

VMVasile Mihalache

0

0