Poezie
poem moale
1 min lectură·
Mediu
adus de spate sau adus de vânt un
exilat în labirintul mașinilor parcate
mă cheltui cu privirea în negură
pentru cazul blând în care ploaia
ar preda lecția căderii
poemul fără cuvinte moale ca tăcerea:
școlărița cu genunchii zdreliți
ducându-și poalele uniformei în mâini
fără lacrimi-
îi văd reflexia în geamul florăriei
lângă panoul de schimb valutar
femeia stingheră cu părul limpezit în alb
mama de mamă cu ghiozdanul pe umăr
în ochi cu mila din timpul
durerii rudei de sânge
cu teama și rușinea
să nu-și ridice mâinile mai sus
și reproșul
mormăi neîntrebat
lăsați doamnă
când încolțește iarba
și pietrele se trezesc cu cucuie
002577
0