Infanterist fără glorie

Am mai citit multe poezii ale dumneavoastra insa nici una dintre ele nu mi s-a parut asa tulburatoare si plina de adevar ca aceasta. Alaturi de cursivitate si emblema poetica este plina si sugestiva in imagini. Felicitari.

limbajul de lemn se pare că este foarte puternic aici pe agonia. depinde acum de fiecare ce vrea să citească: o poezie plictisitoare, în stil clasic, sau ceva nou, demachiat.

pareri cit nisip pe plaja, se spune in germana

pentru cei care stiu cum e cu scrisorile, sentimente, pierderi si umbre poemul tau e o binefacere
nu te pierde si pastreaza umbrele pentru generatiile ce vin, ii va ajuta sa vada

Mulțumesc pentru citirea consecventă și aprecierile generoase de încurajare.Felicitări pentru poemul Gobi.

Refac răspunsurile în forma aproximativ inițială:
Maria Prochipiuc,
Mulțumesc pentru citire, aprecierile favorabile ale comentariului, citatele generoase și nu în ultimul rând pentru semnul de prețuire pe care l-ai lăsat.

Adela Setti,
Remarc, aidoma domnului Iacob Anghelovici, delicatețea și precizia comentariilor tale care alină îndoielile permanente din urma faptelor expuse în vîzul lumii. Mulțumesc pentru generozitatea cu care ai lăsat semnul de prețuire.

Amalia Phazz,
Informația primită este prețioasă, eu am recunoscut asta în poemul \"Acum\" dar iată că nu m-am învățat minte. Mulțumesc pentru comentariul nefavorabil.

Anni-Lorei Mainka,
Oamenii sunt diferiți și au păreri diferite, este OK.
Mulțumesc pentru vorbele tale sensibile de apreciere și încurajare.

\"văzul lumii\" nu \"vîzul lumii\"

Cred că deosebit este aici mai mult nespusul decât spusul. Cuvintele pot părea sărace în absența unei lecturi adecvate, ceea ce, din păcate, se întâmplă adesea când nu reușești să pătrunzi prin empatie în starea poetului. Diversitatea tonalităților poetice mă surprinde la un poet ce părea monocord. Văd că m-am înșelat. Titlul mi pe pare deosebit de potrivit, iar incipitul ușor ironic, ușor amar, urmat de imaginea insolită \"rulmenți de iarbă cu bile de rouă\" ne apropie de acea destăinuire gravă din scrisoare, cu rezonanțe hamletiene: \"Sunt liber:/ Infanterist fără glorie/ Unde să plec/ Dintr-o mână întinsă/ Ca piatra pe apă/ În salt scufundându-se/ Dintre arbori/ În hamul potecilor?\" E aici destinul soldatului-poet, care nu are drept țintă imediată gloria, ci mai degrabă absurdul luptei în sine. E doar o părere, s-ar putea să fiu prea subiectiv.

Interesanta ideea, dar nu poezia nu m-a convins.

Gheorghe Pașa,
Îmi place mai mult comentariul tău decât poezia mea. Mulțumesc pentru aprecieri.

Carmen Mihaela Visalon,
Bine ai re-venit, te aștept cu un discurs mai amplu asupra poemului.

Voi reveni cu un com mai amplu cand se va schimba ceva pe acest site, sau cand vei scrie o poezia in fata careia nu voi putea sa tac:).
Oricum, esti dintre putinii autori pe care ii ami citesc, asa ca-ti multumesc pentru clipa de poezie, free of charge:)