Plumb

un poem de plumb "peste odihna unui pribeag". poate că informația vine distorsionată, ori omul o percepe astfel. în orice caz, aceste rânduri nu pot trece neobservate!

“Orașul” îl percepi ca un “pachet de străzi” intersectate, cu brațe lungi de clădiri, cu ochii ce văd prin ochii locuitorilor lui, cu picioarele ce se mișcă prin pașii oamenilor, cu sufletul imens creat prin aglutinarea sufletelor celor care îl locuiesc.
Dacă am crește direct proporțional cu timpul în care suntem ancorați, vom deveni pe măsura scurgerii timpului “prea lungi, prea lați și prea înalți”, însă la un moment dat ne oprim din creștere și ne “decontăm viața cu duble certitudini” și multiple incertitudini, facem un bilanț existențial, pentru a vedea proporțiile dintre pozitivități și negativități.

Ottilia Ardeleanu, mulțumesc pentru remarcarea poemului
Ioan-Mircea Popovici, mulțumesc pentru urare, aprecieri și înstelare
Răzvan Rachieru, mulțumesc- bună remarca multiplelor incertitudini.