biserica din sufletul meu

dezarmata, ma simt dezarmata in fata cuvintelor tale.
tu nia, mi-am pierdut copiii
raman neputincioasa, iti ascult vocea sugrumata si nu pot spune nimic. strang telefonul, respir adanc si dau drumul la lacrimi imaginandu-te acolo, la mii de kilometri departare, trecand prin cea mai dura incercare din viata ta.
pentru a cata ora sa-l hulesc?
prieten drag, prieten scump, tu, prietene, nu e drept, nu e drept sa ti se intample asta!
ma linistesc si incerc sa vorbesc din nou cu tine.
unde esti acum?
acasa, m-am plimbat pe strazi, am dormit putin, acum sunt acasa
franturi de ganduri, de amintiri, imagini razlete mi se invalmasesc toate deoadata in minte.
acum cateva saptamani tu, eu, silvi, piata sfatului, brasov... tu venit pentru cateva zile in tara.
mi-am luat o casa aici sa pot veni in vacante cu sotia si copiii
bucurie, zambete. te vad lacrimand (mai stii?) dupa ce-ai citit poemul ala...
nu e drept, Dumnezeule, nu e drept!
uite, hai sa-ti povestesc cum arata noua casa de aici, din atlanta. am facut dormitoare separate, faine, pentru baieti, sunt mari de-acum... si te las sa-mi povestesti despre culori, aranjamente, mobila, lampadare si alte cele...
urasc telefonul de acum cateva ore, urasc sa te stiu acolo fara macar sa-i mai poti saruta pe obraz pentru ultima data, fara macar sa-i mai poti atinge si mangaia in semn de bun ramas...urasc toate accidentele si toate...
cred ca au murit inainte de explozie...poate deja erau...
spune-mi c-o sa fii tare, spune-mi c-o sa ai destula putere sa treci si tu peste asta, spune-mi orice altceva dar nu ca te plimbi aiurea pe strazi si prin casa, spune-mi orice vrei tu!
mai tii minte acum doua trei luni cand imi povesteai de "criza de personalitate" a lui Cristofer?
tu fata, sa vezi ce-am patit azi noapte cu Cristofer... si-mi povestesti, si-mi povestesti...
mi se aduna atatea in minte si Doamne, cat as vrea sa fiu acolo sa te pot ajuta!
le-am pus nume usor de pronuntat in limba romana, iti plac? zi tu ca nu-s usor de pronuntat, uite, vezi?
numele lor...
Dan, prieten, esti atat de departe si nu-ti pot saruta obrazul...sa ai grija de tine, infinit de multa grija, prieten drag:(

prea lunga e aceasta zi
a nedreptatii nisipurilor
cand vremea cere tribut
jumatatilor de om
in cetatea unde galaxiile
se muta dupa bunul plac
al Domnului


ei sunt cei doi ingeri...



dedicat celui mai bun prieten, Dan Popa, Lawrenceville, GA