Ionescu Ovidiu

Dimineața unor cuvinte rătăcite Iubesc ceasul deșteptător. Încă o zi în care mă pot gândi la tine Îmi așez capul pe o pală de vânt, Care mă învelește cu patima zilelor Care ne-au mai

Radiografia unui extemporal la umanitate Ionescu Ovidiu Un element de istoriografie abuzat adesea de către viri eruditisimii culturii identitare pre și post revoluționare este personologia de

Sunt intr-un loc chinuit, Umbre insangerate Coloana vertebrala a unui munte, Ma ridic, pasesc, plutesc, Ma-mpiedic de minciuna, Ma las infasurat in iubiri eviscerate, O coapsa mundana,

* Doar cateva cuvinte stiu din miile de vorbe de-alinare Si-acelea par a fi doar ghiocei, sub mantia de zapada argintie Cu sufletu-nghetat sorb din nelinistile-ascunse prin pahare, Lasati-ma sa

* Declar minunile o dulce ploaie fina Ce cade peste voi cu aripi moi de cer, E pentru voi iubirea de argint, Divina Pe mine doar lasati-ma sa sper

* Descaleca si-opreste-te pe-ascuns Alaiul nesfarsit ce se zoreste, Va sti-ntr-o zi ca a ajuns Si-n urma doar a vesniciei veste

* Lasati-ma sa pierd o noapte doua Si-o zi întrega c-un pahar de vin, Caci într-o zi o mâna umeda de roua, Va pune flori pe-al vesniciei plin.

* Treceau doi călători Smerit întreb de clipe fericite, « -Să te trezești cu ochii-nseninați în zori Dar nu pleca pe căi bătătorite ! »

* Ca râul curge, viața-n valuri cade, De ce să gust doar un pahar pe-ascuns Când părul tău în râuri și cascade, Mi-adoarme-n valuri trupul obosit de plâns.

Tomografia unui sfant autocritic La inceput a fost o dimineata de primavara Asa cum o vezi la 21 de ani Oameni insirati pe un fir, atrasi de condoleante Si de urari de bine, de mituri si de

Recenzia singuratatii Arata-ti furia Si promite mainilor abulice Sa planga Lungi amaraciuni cernite D-ar fi Sa ruinati pamantul Nu m-ati epuiza Si-as intreba De ce eu ? M-ating si

Mi-a spus marea Ca nu am ce cauta la malul ei. Si poate totusi, imi va spala picioarele De cerneala, cu care clatinat Astern poeme ratacite Pe paginile albe ale orasului meu, Pe jurnalul

Ai pus umbrele de sticla sa ma pandeasca, Stai cu umerii alarmati, aplecat peste zilele noastre obisnuite, Sa brazdezi adevarul cu ciocolata amaruie Sa o manance batranii si sa-l inghita

Oh vecernie trista, pe Dumnezeu nu l-am vazut demult Si-avid cum sunt de veșnicire, m-am scuturat de multe vieti Si-mi vine acum sa mă zoresc, s-alerg, s-ascult, În linia vietii cum mi te

România, România Pia, pia , ciocârlia (poezie politica sau politica poetica) Fara sex si fara țara Fara țara fara sex Ce-ti ramane călător, ce mai ai Doi ochi trișați Ce mai ai, un gand