Poezie
Lacrimi de ceata
1 min lectură·
Mediu
Sunt intr-un loc chinuit,
Umbre insangerate
Coloana vertebrala a unui munte,
Ma ridic, pasesc, plutesc,
Ma-mpiedic de minciuna,
Ma las infasurat in iubiri eviscerate,
O coapsa mundana,
O palma divina
Stai mama, nu pleca !
Mai lasa-ma sa curg din palmele tale,
Sa umezesc pamantul cu laptele tau,
Sa chinuiesc zorile cu lacrimi de ceata !
De unde sunt nu vad decat festinul nebuniei,
Lumini arborescente
Cum am ajuns aici ?
Cu buzele explorez tarana, e gustul pasilor tai
Meschini ! Mai lasa-ma sa trec o data,
Si poate o sa-mi aduc aminte
de unde vine cantecul sirenelor.
Ma amageste!
Nu mai pot sa dorm, ma urc pe prima bolta cereasca,
Genunchii mi se lovesc de aripi de ingeri,
Plutesc,sunt palizi, stau, n-au umbra.
Nu riposteaza, vor sa-i uit
Dar nu, nu, intorc capul, mi-e frica de Pamant,
Arata ca o apa divina pe care plutesc frunze de alge puturoase.
Noaptea pandeste patima zilei si
Ziua grabeste cantecul vinovat al noptii.
Irisul imi sopteste cu buze de iarba
Si visele imi pregatesc un pat de arome
De prunci alaptati la sanul Afroditei.
Oh Zei amagitori, credeam ca vesnicia dureaza
Pana maine.
Si azi ma pregateam,
Sa mor.
013207
0
Dar, imineata cand deschizi ochii vei zari aripile ingerilor tai atat de albi si care, toata noaptea au incercat sa te trezeasca sa-ti spuna ca nu e decat ...un cosmar si nu trebuie sa chinuiesti zorile cu lacrimi de ceata.
Poezia ta e foarte bogata in imagini, e tactila si legera…imponderabilitate.
»festinul nebuniei,
Lumini arborescente …
Cu buzele explorez tarana, e gustul pasilor tai
Irisul imi sopteste cu buze de iarba…
credeam ca vesnicia dureaza
Pana maine.
Si azi ma pregateam,
Sa mor. »
:) Dora