Blestem
Blestem S’ai parte de toate De vise senine, fecioare blajine Virgine Sâni tari și sticloși Mâini calde, șoapte Lapte, miere, Coapse oftând, aburi, plăcere Delir licoros Transpiri vin
Teatrul absurd
Teatrul absurd Și dacă te-am plăcut odată’n noapte Pândindu-ți chipul neiubit, Curbura trupului de lapte Și torsul copt, flămând, slăbit, Pe chipul sfânt al mamei mele Iți jur că mă scufund
Resturi de la festinul galaxiilor
Resturi de la festinul galaxiilor Pe urmele tale cu gândul săpat, Cu mintea firavă și capul plecat, Mă las de amarul opiniilor clare Și vin să mă satur de culmile rare. Mă cheamă Levantul cu
Dimineața unor cuvinte rătăcite
Dimineața unor cuvinte rătăcite Iubesc ceasul deșteptător. Încă o zi în care mă pot gândi la tine Îmi așez capul pe o pală de vânt, Care mă învelește cu patima zilelor Care ne-au mai
Lacrimi de ceata
Sunt intr-un loc chinuit, Umbre insangerate Coloana vertebrala a unui munte, Ma ridic, pasesc, plutesc, Ma-mpiedic de minciuna, Ma las infasurat in iubiri eviscerate, O coapsa mundana,
O mie si una de nopti albe 6
* Doar cateva cuvinte stiu din miile de vorbe de-alinare Si-acelea par a fi doar ghiocei, sub mantia de zapada argintie Cu sufletu-nghetat sorb din nelinistile-ascunse prin pahare, Lasati-ma sa
O mie si una de nopti albe 5
* Declar minunile o dulce ploaie fina Ce cade peste voi cu aripi moi de cer, E pentru voi iubirea de argint, Divina Pe mine doar lasati-ma sa sper
O mie si una de nopti albe
* Descaleca si-opreste-te pe-ascuns Alaiul nesfarsit ce se zoreste, Va sti-ntr-o zi ca a ajuns Si-n urma doar a vesniciei veste
O mie si una de nopti albe
* Lasati-ma sa pierd o noapte doua Si-o zi întrega c-un pahar de vin, Caci într-o zi o mâna umeda de roua, Va pune flori pe-al vesniciei plin.
O mie si una de nopti albe
* Treceau doi călători Smerit întreb de clipe fericite, « -Să te trezești cu ochii-nseninați în zori Dar nu pleca pe căi bătătorite ! »
O mie si una de nopti albe
* Ca râul curge, viața-n valuri cade, De ce să gust doar un pahar pe-ascuns Când părul tău în râuri și cascade, Mi-adoarme-n valuri trupul obosit de plâns.
Tomografia unui sfant autocritic
Tomografia unui sfant autocritic La inceput a fost o dimineata de primavara Asa cum o vezi la 21 de ani Oameni insirati pe un fir, atrasi de condoleante Si de urari de bine, de mituri si de
Recenzia singurataii
Recenzia singuratatii Arata-ti furia Si promite mainilor abulice Sa planga Lungi amaraciuni cernite D-ar fi Sa ruinati pamantul Nu m-ati epuiza Si-as intreba De ce eu ? M-ating si
Paginile albe ale orasului meu
Mi-a spus marea Ca nu am ce cauta la malul ei. Si poate totusi, imi va spala picioarele De cerneala, cu care clatinat Astern poeme ratacite Pe paginile albe ale orasului meu, Pe jurnalul
Post-scriptum dupa 33 de primaveri
Ai pus umbrele de sticla sa ma pandeasca, Stai cu umerii alarmati, aplecat peste zilele noastre obisnuite, Sa brazdezi adevarul cu ciocolata amaruie Sa o manance batranii si sa-l inghita
Testament la rasarit de soare
Trebuie sa merg sa mor undeva. Unde pamantul isi linge ranile si cerul acopera spaimele, fricile Cu mangaieri desantate, Unde dorintele stau si asteapta Si pruncii isi incearca primul
Bilet in aramaica
Ingeri-mi deretica prin casa Si aripile se scalda Prin strigatul verde al craciunitelor de pe raft Se uita amuzati la ordinea razvratita Pe care o lasa in jur De parca asteptau sa ploua Cu
De vorba cu ingerii
Oh vecernie trista, pe Dumnezeu nu l-am vazut demult Si-avid cum sunt de veșnicire, m-am scuturat de multe vieti Si-mi vine acum sa mă zoresc, s-alerg, s-ascult, În linia vietii cum mi te
De nicaieri si de niciunde
De nicăieri și de niciunde O zgomotoasă liniște ne frange Plămâni-mi plâng de amintiri, Singurătatea stă s-alunge Un prafuit buchet De amăgiri. De-anatomie veșnicită, de ingeri
Romania, romania, pia, pia , ciocarlia
România, România Pia, pia , ciocârlia (poezie politica sau politica poetica) Fara sex si fara țara Fara țara fara sex Ce-ti ramane călător, ce mai ai Doi ochi trișați Ce mai ai, un gand