Poezie
Tomografia unui sfant autocritic
3 min lectură·
Mediu
Tomografia unui sfant autocritic
La inceput a fost o dimineata de primavara
Asa cum o vezi la 21 de ani
Oameni insirati pe un fir, atrasi de condoleante
Si de urari de bine, de mituri si de spectrul intemierii
Ma gandeam la dragoste si de aia totul imi iesea pe dos
Urmam un drum, trotuare lenevite de pasii creduli ai prietenilor mei
Caci toti oamenii erau prietenii mei si nu ma tulbura
Decat mirosul de afect si tamaie, de Dumnezeu ubicu.
Credeam ca daca privesc o floare se va tranforma in arbore
O pasare intr-un nor smintit si curajos, totul putea sa zboare
Nu ma ascundeam decat de mine, ma pandeam,daca imi cresc si mie aripi ?
O sa ma certe ingerii si nu vroiam sa ma pun rau cu ei.
Lor ce le mai ramane, sa numere zilele vesniciei, sa cante psalmuri
Cu vocea vantului, cu inima care in limbajul Morse cred ca spune SOS
Mi-am gasit un loc de munca, am descoperit un motiv sa ma trezesc dimineata
N-aveam de ce pana atunci si de aia dormeam putin,
Nu erau insomnii ci doar o vigilenta crescanda, pluteam, vapori de fericire
De a fi, undeva, candva, de a fi timpul dintre doua vesnicii
MI-am luat primul salariu, mirosea a dulceata de visine a bunicii
I-am dat mai departe, sa se bucure si altii
Acum miros a sange, a minciuna, a cerneala irosita si a chipuri de intelectuali violati
Au inceput ritualurile de trecere, aniversari si inmormantari
Ocazii unice de a fi intr-adevar printre ceilalti, farisei ai iubirii
Am devenit unul dintre ei, de ce vreti sa fim prieteni ?
Cu ce drept am inceput sa fiu iubit ?
Despartirile au curs
Cu debitul cascadelor milenare, am incetat sa fiu doar un solvent
Sa dau culoare si sa precipit o stangace intelepciune, nu inteleg si nici acum
Nu ma ridic la stele decat daca inchid ochii.
Am terminat facultatea, mi-am scris statutul cu acul in coltul ochiului
O mie si una de nopti, atat mi s-a parut supliciul invatarii printre exemplare
Ale paleozoicului modern. Profesori cu miros de sulf, cred ca incepusera sa putrezeasca
Si eu la fel, si acum incerc sa folosesc dezodorizante, m-as devora daca as putea
Fara apetit ci doar din pornirea eternei reintoarceri.
O vreme vroiam sa-mi creez vesminte, sa fac totul cu mana mea
Acum repar totul, trecut, prezent, peticesc cuvintele, frazele,
Prozidia vietii mele cotidiene s-a colmatat, ictusul e discronic, transpir de spaima
Picaturile de sange imi ies prin piele si nu vede nimeni. Sunt tot eu cu mine !
Ce singuri suntem ! Am invatat sa ma opun, oricui pana si mie, poate asa
Ma downloadeaza si pe mine cineva si ma cuprinde pentru cateva clipe
Am obosit
Anunt
Mincinos patologic, vand fericire second-hand pentru un disc cu
Fantezia Scotiana a lui Bruch. Se spune ca a fost ultimul in ceva,
Eu sunt primul in nimic.
022.826
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionescu Ovidiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 483
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionescu Ovidiu. “Tomografia unui sfant autocritic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionescu-ovidiu/poezie/129996/tomografia-unui-sfant-autocriticComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Place mult... Inca din titlu( ,,Tomografia unui sfant autocritic\" ) si pana la ultimul vers (Eu sunt primul in nimic)se contureaza un oarecare orgoliu. Ti-e frica sa-ti creasca aripi sa nu te certe ingerii? Nu mai bea Red Bull. :)) Ironia unei vieti este greu de pus in lumina si se pare ca asta faci tu aici. Destul de reusita poezia ta. Are un ,, ceva\".
0
IO
Multumesc Adrian pentru comentarii. Ai observat o latura care merita atentia unor psihanalisti, ar merita psihanalizata partea aia. Multumesc pentru acuitatea cu care ai subliniat orgoliul, de fapt frica. Sunt obosit ca orice nevrotic. Noroc ca aici pot posta ceva ce nu e chiar poezie insa are \"poezie\". Pt ca sunt un nedisciplinat
0
