Jurnal
curând deșertul va ajunge la noi
cronica unei morți neanunțate
2 min lectură·
Mediu
aer stătut
va trebui să intrați spunea cineva dar nu se vedea nimeni
nu-i auzeam decât vocea
puteți veni după mine
altă încăpere alt aer stătut
ceasuri toate ceasurile lumii respirau deodată solemn aceeași oră
simt prevestirea delir delir după delir
inculpatul e rugat să se prezinte a zis vocea
mă simt împinsă silită să deschid ochii să mă înclin curții
în jilțuri nu era nimeni
doar trei săbii robă neagră o lumânare pâlpâie încă
sabia din mijloc s-a ridicat
inculpatul e rugat să se prezinte să se prezinte să se prezinte
liniște brusc liniște derută încerc să strig
tăcere ireală
instanța amână deliberarea se aude iar vocea
frenetic frenetic se leagănă frenetic geamătul meu prin sală
încerc să mă ridic mă uit la el mă uit în toate părțile
chipuri necunoscute
brusc
țipătul meu dă ocol întregului cer
întorcându-se spre ultima ta răsuflare
ți-am respirat-o ți-am respirat-o avidă
răstignindu-mi visele pe un geamăt gândindu-mă că poate
din suflet ne-a crescut aceeași rugă
mă dezbrac de lumină mă lepăd de dorințe mă scutur de flori
mâna mea credincioasă iți inchide ochii sărutându-i pentru ultima oară
mă ridic mă întorc promițând singurei mele șanse că mă voi reîncarna
după fiecare zi trăită fără tine
să nu murim singuri pe această siciliană de bach?
va trebui să intrați spunea cineva dar nu se vedea nimeni
nu-i auzeam decât vocea
puteți veni după mine
altă încăpere alt aer stătut
ceasuri toate ceasurile lumii respirau deodată solemn aceeași oră
simt prevestirea delir delir după delir
inculpatul e rugat să se prezinte a zis vocea
mă simt împinsă silită să deschid ochii să mă înclin curții
în jilțuri nu era nimeni
doar trei săbii robă neagră o lumânare pâlpâie încă
sabia din mijloc s-a ridicat
inculpatul e rugat să se prezinte să se prezinte să se prezinte
liniște brusc liniște derută încerc să strig
tăcere ireală
instanța amână deliberarea se aude iar vocea
frenetic frenetic se leagănă frenetic geamătul meu prin sală
încerc să mă ridic mă uit la el mă uit în toate părțile
chipuri necunoscute
brusc
țipătul meu dă ocol întregului cer
întorcându-se spre ultima ta răsuflare
ți-am respirat-o ți-am respirat-o avidă
răstignindu-mi visele pe un geamăt gândindu-mă că poate
din suflet ne-a crescut aceeași rugă
mă dezbrac de lumină mă lepăd de dorințe mă scutur de flori
mâna mea credincioasă iți inchide ochii sărutându-i pentru ultima oară
mă ridic mă întorc promițând singurei mele șanse că mă voi reîncarna
după fiecare zi trăită fără tine
să nu murim singuri pe această siciliană de bach?
0156.121
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugenia Reiter
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugenia Reiter. “curând deșertul va ajunge la noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugenia-reiter/jurnal/72168/curand-desertul-va-ajunge-la-noiComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPText greu, apasator, crancen. Final de execeptie. Si in rest tacere. Ssst... sunt ultimele acorduri de Bach.
Atat de putin mai imi ramane de spus.
Atat de putin mai imi ramane de spus.
0
AM Întrepătrunderea între notația cadrului real ( al tribunalului ) și trăirile personajului, crează o stare de adâncă retrospecție, minuțioasă și expresivă. E drept că apăsarea domnește în tot, dar cât de adevărată și justificată este ea. Înțeleg că este aici un alt ton decât acela cu care ți-ai obișnuit lectorii. Cu atât mai bine, pentru diversificarea posibilităților și pentru reala disponibilitate pe care o manifești pentru introspecție.
0
SDpoate ca asta e frumusetea vietii: nu ni se anunta moartea! finalul imi intareste o veche dar neexprimata convingere: Bach stia cam multe despre noi...
0
ERSilvia, Cristina, am simtit nevoia sa scriu iar despre asta. Nu ma intrebati de ce.
Adrian, Silviu, poemul este pus la personale tocmai pentru faptul ca a fost trait cu adevarat. Majoritatea poemelor mele fac trimitere la acest eveniment.
Sa zambim, totusi:)
Adrian, Silviu, poemul este pus la personale tocmai pentru faptul ca a fost trait cu adevarat. Majoritatea poemelor mele fac trimitere la acest eveniment.
Sa zambim, totusi:)
0
F-Distincție acordată
tribunalul florilor condamna la viata.cit despre sentinta........ai vazut doar cum lumina nu se dezbraca de tine.....dovada ca suntem ....si dincolo de poezie
0
IB
Dincolo de viata
Oamenii traiesc si invata..
Zi de zi: Dezvatarea
Soarele-i risipitor in ceata
Si niciodata luminarea!
Chiar daca a ei povata
Ne arata cat de grea e departarea...
Desertice simfonii
inalta vantul vremii
Colindind pustii,
La ceasuri triste de... vecernii!
Sufletul inaltat la cotele durutelor taceri
Amuteste vorbele deliberativelor pareri.
Destinul de-si amana pronuntarea
Soarele topeste-n caldura vietii luminarea.
Desertul insusi cel colinadat in vremuri doar de vant
E azi un paradis al unei vieti inimaginabile pe nisiposul pamant
Care, de-o vesnicie intreaga, tacut
Canta intr-un ritm alert greu de-ntrecut.
Un poem care-mi place. Nu stiu daca am si reusit sa relev asta-n randurile mele o imbinare de realitate contextuala si textuala generata de lectura poemului.
Oamenii traiesc si invata..
Zi de zi: Dezvatarea
Soarele-i risipitor in ceata
Si niciodata luminarea!
Chiar daca a ei povata
Ne arata cat de grea e departarea...
Desertice simfonii
inalta vantul vremii
Colindind pustii,
La ceasuri triste de... vecernii!
Sufletul inaltat la cotele durutelor taceri
Amuteste vorbele deliberativelor pareri.
Destinul de-si amana pronuntarea
Soarele topeste-n caldura vietii luminarea.
Desertul insusi cel colinadat in vremuri doar de vant
E azi un paradis al unei vieti inimaginabile pe nisiposul pamant
Care, de-o vesnicie intreaga, tacut
Canta intr-un ritm alert greu de-ntrecut.
Un poem care-mi place. Nu stiu daca am si reusit sa relev asta-n randurile mele o imbinare de realitate contextuala si textuala generata de lectura poemului.
0
TNSînt colegi pe acest site care ne citesc, ne spun că apreciază textele, dar ar vrea să fie mai optimiste, mai pline de viață. Eu îți zic: Fii așa cum ești, cu trăirile-ți nefardate, cu stările tale poetice sau nepoetice, cu nevrozele tale, cu amintirile-ți vii! Și, mai ales, nu uita, nu uita...
0
ERIoan, multumesc pentru apreciere.
Tudor, Tudor si iar Tudor, am scris poemul asta manata de-o amintire (Și, mai ales, nu uita, nu uita...) dupa o vizita acolo. Stii bine ca 15 ani petrecuti langa cineva nu se pot uita asa usor. Si cum ziceam...zambim?:)
Zambeste-mi!
Tudor, Tudor si iar Tudor, am scris poemul asta manata de-o amintire (Și, mai ales, nu uita, nu uita...) dupa o vizita acolo. Stii bine ca 15 ani petrecuti langa cineva nu se pot uita asa usor. Si cum ziceam...zambim?:)
Zambeste-mi!
0
W
\"Ce bine sa fi fost un rac autentic,
sa merg constant inapoi.
Te-as intalni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as tari cu mine ,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care ,mereu inapoi ,te-as tari mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti,
pana ce ,obositi de joc si de inocenta,
am disparea-ntr-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
in zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg inainte
si tot ce pot e sa tarasc intre clestile mele de rac
toata memoria mea,fara sa cedez nimic,nimic,nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi.\"
cred că sunt ale lui paler si mai cred ca tudor avea dreptate... nu uita!
sa merg constant inapoi.
Te-as intalni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as tari cu mine ,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care ,mereu inapoi ,te-as tari mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti,
pana ce ,obositi de joc si de inocenta,
am disparea-ntr-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
in zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg inainte
si tot ce pot e sa tarasc intre clestile mele de rac
toata memoria mea,fara sa cedez nimic,nimic,nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi.\"
cred că sunt ale lui paler si mai cred ca tudor avea dreptate... nu uita!
0
PR
Distincție acordată
da,da,da! super. exact asa mi-am imaginat transpunerea poetica a procesului lui Isus. e plina de incrancenare poezia asta. e umana. exact asa cum trebuie. o stelutza plina de mandrie
0
ERIoan, trecerea si semnul lasat de tine ma bucura.
Ionut, inchidem ochii, intindem mainile si asteptam sa ni se aseze cuminti in palma dorintele. mai tii minte?
...si nu in ultimul rand multumesc lui Serban (sau Rares?). nespus ma bucur pentru cadou.
Ionut, inchidem ochii, intindem mainile si asteptam sa ni se aseze cuminti in palma dorintele. mai tii minte?
...si nu in ultimul rand multumesc lui Serban (sau Rares?). nespus ma bucur pentru cadou.
0
DPPrimite sa fie lacrimile... \'Uitarea nu e buna\' zicea o verisoara de-a mea cand eram mici, stiu ca nu ai cum sa uiti, dar eu te indemn sa te descarci, deci scrie!
Plecaciune si impreuna-jelire...
Cu drag,
Daniel
Plecaciune si impreuna-jelire...
Cu drag,
Daniel
0
MMcu lacrimi...
0
Unde e Nichita Victoria aceea plina de viata si pusa pe ghidusii?
Nu! Nu mai pot spune nimic. Stai sa-mi revin...